Sunt câteva săptămâni de când vin de pe un drum și plec pe celălalt. Ajung acasă ca într-un fel de răscruce în care doar schimb direcția. Fac și desfac rucsacul absent, rutinat și fără prezență. Ne-am împraștiat … o bucată din tine aici, una din mine mai încolo. În zare e un loc în care cerul întâlnește pământul și acolo aș vrea să fiu. O plimbare lungă înspre apus, o înghețată sau o cafea fierbinte?
Sunt la răscruce de drumuri. Decizii îndelung amânate, acum mi s-au strecurat între zori și seară. Oscilez între alegeri și ascund emoțiile sub zâmbet. Lucrurile nu sunt la locul lor; la fel și relația mea cu lumea. Umblu pe creste unde amintirile aleargă libere și adun zilele de ieri. De acolo se vede harta sufletului meu, însă unde mă aflu eu e ceață. Am soare sub piele, dar în ochi întunericul arde. Caut lumina cu inima pusă în palmă de parcă ținând-o așa la vedere n-aș frânge-o. Mi s-a complicat rutina. Visurile mi-s adăpostite de ruine în care am îngropat lumi întregi.
Mi-ai spus că nu există niciun “bună dimineața” până-n zori. Apoi mi-ai arătat cum sunt umbrele înainte să se lase noaptea: durează doar o clipă și nu apuci să le cunoști, mi-ai zis. “Dacă îți dau un pic din lumina mea îmi dai o bucată din albastrul tău întunecat?” Mi-ai aratat unde-i nordul, dar eu încă îl mai caut. Tu când ai fost la răscruce, ai lăsat timpul să decidă și universul să facă conspirații. Așa ai ajuns acasă. Însă ușile tale deschise pentru mine sunt prăpăstii în care mi-e teamă să mă arunc. Nu m-am decis. Semnele sunt amestecate. Am pus începuturile la barieră iar sfârșiturile în distanțele dintre noi și locuri. Loiala mi-e doar respirația. Din gânduri mi-am facut adăpost și din frici poveste.
Între două drumuri, trecutul mi s-a făcut busolă și-n mâna ta mi-arată nordul. Încetinind o clipă, fragmentele vieții mele au timp să se caute și să mă întregească. Fugind de acasă, mă întorc mereu la mine. Acolo unde furtuna e mută și cioburile reflectă lumea. Acolo, cărțile scrise cu inima o pot citi chiar și analfabeții.
My Happy Jar 
Nimic din ce vezi si ce auzi nu e adevarat…realitatea e alta! E greu cand traiesti intr-o lume paralela. Si vorbele sunt multe. Dar goale. Ce usor se creeaza iluzii si sperante. Dar degeaba. Realitatea e ceea ce nu vrei sa vezi. Si mai ales sa crezi.
LikeLike
As spune altfel: ne creem singuri realitatea asa cum vrem sa fie. Adevarul meu este singurul care contează pentru mine, atata timp cat este congruent cu principiile mele si ale celor care conteaza pentru mine. A alege este a crea o realitate. Pentru asta sunt responsabil. O multime de pronume la persoana intai pentru ca realitatea este subiectiva si personala.
LikeLiked by 1 person
Ce credula esti. Pacat ca te minti singura. Si altii te mint la fel de mult
LikeLike
Mi-e egal daca oamenii ma mint/ se mint in contextul asta. Credula in ochii unora? Posibil. Ma afecteaza? Spune-mi tu cum.
A nega ca poti sa iti modelezi realitatea este ca si cum ti-ai nega puterea. Rele/bune se intampla dincolo de controlul nostru; felul in care le interpretez dicteaza actiunile mele ulterioare si automat un anume rezultat. Ce imi repet da nastere unor credinte iar cu astea, lucrurile devin un pic mai complicate….un fel de filtru cognitiv prin care caut sa confirm ceea ce cred deja, mai ales despre mine, constient sau nu. Sunt si pot sunt doua verbe care imi plac foarte mult. Ceea ce cred eu ca sunt si ceea ce cred eu ca pot. Prezent si viitor, astea imi scriu povestea…pentru mine, asa cum o cred eu. Gandul repetat devine credinta si de acolo raspuns la stimul si consecinta. Cu ceea ce cred/ gandesc aleg, asa imi creez realitatea.
Unii ii spun karma, altii intentie, legea atractiei, vibratiei etc… Eu nu ii zic nicicum. Am doar grija de gândurile mele…ma mananca de viu daca le dau voie :)))
LikeLike