De câteva zile mă tot gândesc la ce aș fi spus în adolescență despre cum e viața mea de acum? Cum ar vedea cel care eram la 17 ani, diferența dintre ceea ce visa că va face cu viața lui și ceea ce a reușit? Ar fi mulțumit cu un job flexibil și cu multe … Continue reading Fericirea – o alegere
De câțiva ani aprind tot mai multe lumânări când mă gândesc la cei care nu mai sunt. Oameni care m-au crescut sau au fost acolo în copilaria mea, unii pe care i-am avut aproape o vreme sau cu care m-am intersectat doar o clipă, dar îndeajuns încât să lase ceva din ei la mine. Oameni … Continue reading Cu fiecare pierdere …
Vin dintr-o familie în care stoicismul a fost un fel de religie. Mi-am văzut parinții și bunicii plângând uneori, dar niciodată plângându-se. Apoi, îmi amintesc când asistentele se rugau de mine să folosesc morfina, iar eu refuzam. Mă întrebau cât de tare doare pe o scară de la 1 la 10 și eu spuneam 2, … Continue reading Despre rezistența la durere
Îmi plac zilele tăcute, acelea în care telefonul nu sună și nici alarmele nu se aud. Îmi plac zgomotele întâmplătoare - vântul printre frunze, mierlele cântând aproape neauzite. Îmi plac oamenii tăcuți, aceia care par a-ți da și ție din pacea minții lor. Îmi plac zâmbetele întâmplătoare ale străinilor în care te oglindești, fără gânduri, … Continue reading Tăcere
