Astăzi ești aerul captiv într-un glob de sticlă aruncat în mijlocul mării - nevăzut, neauzit, imposibil de simțit. Promisiuni goale și așteptări desprinse de realitate se amestecă succesiv în ceea ce tu numești viață. Între plăcere și durere, faci alegeri pe care le numești soartă. Și mă întreb dacă știi destinația dar nu știi drumul … Continue reading Aer
Sunt zile in care mă simt ca pe umerii Titanicului după ce a lovit icebergul și se scufundă. Pe mal, acolo unde s-a terminat cărarea, am abandonat castele de nisip făcute din rămășițele altora. Dacă ne-am strecura pe ușa din spate, încet și neauzit în loc să continuăm? În ochi ți s-ar așterne iarna. Ai … Continue reading Sisif
E o înțelegere tacită cu universul ca cele mai frumoase ture de munte să se întâmplă pe coduri în toate culorile curcubeului. Ba e cod portocaliu de vânt, ba e galben de precipitații, ba altă culoare de frig, vinețiu probabil 🙂 .De data asta e risc de avalanșă în toți munții. Zăpadă, cât casa peste … Continue reading Ciucaș – ziua perfectă de iarnă în creastă
De câteva zile mă tot gândesc la ce aș fi spus în adolescență despre cum e viața mea de acum? Cum ar vedea cel care eram la 17 ani, diferența dintre ceea ce visa că va face cu viața lui și ceea ce a reușit? Ar fi mulțumit cu un job flexibil și cu multe … Continue reading Fericirea – o alegere
De câțiva ani aprind tot mai multe lumânări când mă gândesc la cei care nu mai sunt. Oameni care m-au crescut sau au fost acolo în copilaria mea, unii pe care i-am avut aproape o vreme sau cu care m-am intersectat doar o clipă, dar îndeajuns încât să lase ceva din ei la mine. Oameni … Continue reading Cu fiecare pierdere …
Vin dintr-o familie în care stoicismul a fost un fel de religie. Mi-am văzut parinții și bunicii plângând uneori, dar niciodată plângându-se. Apoi, îmi amintesc când asistentele se rugau de mine să folosesc morfina, iar eu refuzam. Mă întrebau cât de tare doare pe o scară de la 1 la 10 și eu spuneam 2, … Continue reading Despre rezistența la durere
Îmi plac zilele tăcute, acelea în care telefonul nu sună și nici alarmele nu se aud. Îmi plac zgomotele întâmplătoare - vântul printre frunze, mierlele cântând aproape neauzite. Îmi plac oamenii tăcuți, aceia care par a-ți da și ție din pacea minții lor. Îmi plac zâmbetele întâmplătoare ale străinilor în care te oglindești, fără gânduri, … Continue reading Tăcere
În mintea mea, Munții Vrancei sunt un amestec de pădure și legendă - Baba Vrâncioaia cu cei 7 fii ai săi, Ștefan cel Mare, începuturi de Miorița, dealuri și văi cu păduri în care îți vine să te pierzi. Pâraie care sapă chei unde se adapă cerbii și cu urșii, stâne îmbătrânite de vreme și … Continue reading Munții Vrancei – “bălăurind” de la Coza la Lepșa prin Cheile Tișiței
Am reînceput să merg constant pe munte de câțiva ani. Am scris la un moment dat despre motivele pentru care fac asta. https://myhappyjar.wordpress.com/2020/06/ Ce nu am spus atunci este că merg alături de oameni pe care fie îi știam, fie i-am întâlnit printr-o organizație din care fac parte, iar de când cu agitația pentru Adunarea … Continue reading 10 motive pentru a fi “Tânăr și Liber”
Există o parte din mine pe care o țin mereu ascunsă. E un spațiu rămas gol în care am încuiat într-o parte durerea absenței și în cealaltă bucuria amintirilor. E locul secret din pădurile pe care le cutreier, unde zăpada e neatinsă și ceața stăpână. Mă întorc regulat acolo, într-un ritual al promisiunilor transformate în … Continue reading Ianuarie 28
