Există o statuie pe care o cunosc doar eu. De la depărtare pare a fi din marmură solidă; numai eu știu că e din ipsos și e goală pe dinauntru. Toți cei care o văd o admiră. E foarte frumoasă de la distanță. Dacă te apropii însă, vei vedea că de fapt nu-i decât o … Continue reading Statuia
Îți simt cuvintele,deși nerostite, ca niște picături de apă. Propozițiile vin în valuri reci și apoi se schimbă în torente. În mintea ta, e un zgomot constant ca de electricitate statică în care nu îți mai auzi gândurile. Stai la marginea unei stânci de pe care vrei să sari. Cu capul înainte? Te primesc valurile … Continue reading Furtună
Sunt momente în care un tunet undeva în ceruri, o pală de vânt sau o margine de abrupt pierdut în ceață te fac să te simți diferit. Te trezești înconjurat de liniște si sentimentul acela vag de dor față de un loc dispare. Te simți conectat, ești acasă și aparții. Fiecare dintre noi are o … Continue reading Triada din Balcani – Mytikas, Vihren, Musala
Cum e sa crezi ca ai viata perfecta, ca totul decurge conform unui plan de multa vreme stabilit; esti domol si te crezi pe deplin multumit; planetele se aliniaza si nu ai nicio grija. Ti-ai construit casa visurilor, ai tai sunt toti sanatosi iar viata de familie e lina si senina... Nimic nu poate fi … Continue reading Poveste de octombrie
Mi-a zis fii-mea zilele trecute că îi place fața mea senină și luminoasă, că nu se văd provocările și neliniștile care mă agită uneori și că îi place mult de mine pentru că mă simt așa. Bun feedback venind de la un adolescent. Mă tot gândisem de ceva vreme la cum arată împăcarea cu sine, … Continue reading La joie de vivre
M-am tot intrebat in ultima vreme care a fost cel mai important lucru pe care l-au vazut invatat copiii mei de la mine de-a lungul anilor. In 18 ani ai tot timpul din lume sa le lasi ceva important, nu-i asa? Pentru mine insa conteaza sa stiu ca le-am aratat valoarea lucrurilor marunte, acelea care … Continue reading Despre lucrurile simple
Intre cer si pamant ne traim vietile cu ochii mereu deschisi, privind. Cat suntem copii tinem mereu capul in sus-privirea ni se pierde cautand stele, inaltand zmeie. Privitul in sus juleste genunchii si coatele dar tine rasul mereu prezent. Apoi crestem si pe masura ce ne inaltam, coboram privirea, incuiem zmeiele, uitam stelele si … Continue reading Look up!
