"Ce faci în weekendul următor pentru că aș vrea să vin acasă?" Cu întrebarea asta începe un nou fel de bucurie pe care am observat-o de puțin timp. Mai exact de când mi-au plecat copiii de acasă pentru a studia în alte direcții. E bucuria care mă apucă la gândul celor câteva zile cu el, … Continue reading Când îți vin copiii acasă
Author: Andra
Rebeli sau ei înșiși?
Fii-mea, 19 ani, și-a vopsit părul în verde la un moment dat. Nu mi-a spus, a așteptat să ajung eu la Cluj ca să fie surpriza completă. Fiu-meu, hotărâse și el cam tot pe la aceeași vârstă, să își facă un tatuaj, nu prea mare, nu foarte la vedere, dar cu care nu am fost … Continue reading Rebeli sau ei înșiși?
Viața la mijloc
Le tot repet alor mei să caute mereu să trăiască la mijoc, între emoții, între dorințe, între toate întâmplările care au tendința de a ne trage la extreme. Le spun de viața la mijloc pentru că acolo este liniștea, în obiceiuri, în rutină, în tot ce ne este familiar. Căutam mereu ieșirea din repetiție dar … Continue reading Viața la mijloc
“Mom, you’re the best!”
De ziua lui, fii-miu, student în anul III, m-a rugat să-i fac un pachet. Înțelegerea a fost să gătesc eu, în locul bunicii care se întrece în a sta ore în șir în bucătărie pentru nepoții studenți. Nu că mâncarea bunicii nu ar fi bună, dimpotrivă, doar că maică-sa, aka subsemnata, știe ce să facă … Continue reading “Mom, you’re the best!”
You’ve got this!
Asta e cu gândul la pierdere... Oamenii nu vorbesc despre moarte prea mult și oricum, nu despre moartea lor. Ținem doliu un an, dar procesul ăsta de integrare a pierderii nu are dată limită. Am citit undeva că durează cel puțin doi ani ... la unii chiar mai mult. Moartea e subiect tabu, nu e … Continue reading You’ve got this!
Omul de tinichea
Mi-a spus cineva că oamenii frumoși se nasc atunci când li se năruie lumea. Un fel de smerenie, de gentleness îi cuprinde și de acolo din genunchi învață cum să piardă lupte, cum să accepte tristețea, cum să meargă mai departe. O alchemie a sufletului în care se trezesc că sunt diferiți, în moduri în … Continue reading Omul de tinichea
Despre copii
A fost o vreme când îmi doream o mulțime de lucruri pentru copiii mei - să reușească în lume, să aibă note mari la școală, să citească mai mult, să facă sport, să descopere un hobby și să exceleze în el, să își facă prieteni și să fie acceptați în grupul din care fac parte … Continue reading Despre copii
Nu știu
Sunt oameni care într-o bună zi se decid să nu mai vorbească despre lucrurile care contează pentru ei. Rămân suspendați undeva la granița dintre ceea ce spun și ceea ce nu spun. Nu știu dacă sunt sunt auziți, și nici nu le mai pasă. Se desprind și își continuă drumul fără a mai simți nevoia … Continue reading Nu știu
Alive
Mi-a spus cineva că puterea noastră nu vine din lucrurile pe care le putem depășim ci din cele pe care credeam că nu le vom putea depăși. Eu nu am crezut că voi învăța să înot în viața asta, în condițiile în care teama mea de apă era dincolo de orice control. Nu mai contează … Continue reading Alive
O prispă
M-a întrebat cineva zilele trecute dacă am nevoie de ceva? Și i-am răspuns fără să ezit că mi-ar trebui o prispă nouă. Una de pe care să se vadă zările și toate focurile pe le care aprinde toamna pe deal în fiecare an. O prispă pe care să se adune toți ai mei atunci când … Continue reading O prispă