Cu rost

Am citit undeva că scopul vieții este acela de a experimenta – profund și cât mai mult. Uneori asta înseamnă creștere, alteori prezență, de cele mai multe ori rătăcire. Mă gândesc des la felul în care existența mea e uneori un haos în care mă deplasez în spirală, într-o realitate cu reguli proprii pe care nu întotdeauna le înteleg, dar cărora mereu le dau un sens. Îmi doresc să stau pe margine, observator și să cedez controlul, însă nu reușesc întotdeauna.

Scopul vieții pentru mine este să aibă rost, să-i dau eu înțelesul de care am nevoie în toată experimentarea asta. Să aibă sens dacă las lumea un pic mai bună decât am găsit-o, să măresc cercul limitărilor în care îmi setez granițele a ceea ce sunt, știu sau simt. Să privesc dincolo de lentilele murdare ale unora, pentru că soarele strălucește la fel deasupra tuturor. Lumea se întâmplă fie că suntem de acord sau nu, fie că participăm sau ne retragem.

Cumsecade – ăsta e cuvântul care acum îmi vine cel mai des în minte. Să fii blând și să acționezi cu toleranță e mereu răspunsul, oricare ar fi provocarea. Ăsta e sensul care are rost.

Eu unul mereu am colorat în afara liniilor și am făcut lucrurile altfel. Adevărata libertate am găsit-o însă când m-am detașat de sfaturi, de păreri, de aprobări sau critici și când viața mea a început să aibă sens pentru mine. Cumsecade pot fi și când lumea mă forțează să iau decizii și apoi nu îmi înțelege alegerile. Când fricile mă țin acolo unde cred că aparțin, a fi bun mă duce unde e nevoie să fiu pentru că oamenii sunt ca gândurile – când sunt aici sunt prezenți, când pleacă, dispar.

Iar tu tot singur ești și tot ce îți rămâne este să ai încredere în întunericul din tine. Să simți furia, frustrarea, golul și durerea și să stai cu ele în locul acela întunecat în care le-ai adunat. Apoi să le dai drumul, să iasă prin toate rănile prin care simți. Să aduni cuvintele și să le dai drumul, să plângi tot ce îngropi și nu lași să iasă. Să ajungi la tine și să vezi că rostul tău este să fii așa cum ești de fapt – bun, “cum se cade”, indiferent de furtuni, indiferent de noapte.

6 thoughts on “Cu rost

  1. “People pleaser”- oameni care se străduiesc să îi satisfacă mereu pe ceilalți în propriul detriment, în speranța că dacă renunță la ei și fac mereu pe placul altora nu vor fi respinși și abandonați.

    Like

    1. Exista o diferenta intre people pleaser si a fi cumsecade. Imi pare rau daca nu o observi… People pleasers au un comportament dependent cu intentia de a compensa pentru lucrurile care le lipsesc in viata lor. Un fel de eu sunt bun cu tine daca imi dai ceva la schimb, comportament care are la baza frica si nevoia de validare in care pana la urma se pierd pe ei insisi neascultandu-si propriile nevoi.

      A fi bun insa, vine din valori personale, alea pe care le alegi pentru ca asta e omul care vrei si poti sa fii. Un om bun are limite si bariere pe care le seteaza in relatiile cu ceilalti, este asertiv si nu renunta la el insusi pentru a-i multumi pe altii. Ei nu isi spun nu lor insisi atunci cand spun da altora.

      Apropo, comenturile tale ar fi mai interesante pentru mine daca nu ar fi anonime si ti le-ai asuma. O zi cu oameni cumsecade iti doresc, una in care sa iti dai voie sa-i intalnesti pe aia cu adevarat buni.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s