Mă tot întreabă lumea ce vârstă am, mai ales de ziua mea. Și am văzut că dacă răspund nu mă cred. Oamenilor le vine greu să înțeleagă că un numar de ani nu îți dictează ce simți, ce faci, ce poți, câte riduri ai și mai ales ce faci cu ele... Vârsta se măsoară prin … Continue reading Tu câți ani ai?
Acum câteva zile a fost ziua mea. E ceva vreme de când nu mai țin să o sărbatoresc în mod tradițional cu tort și invitați. Însă, nu știu cum se face că zilele mele de naștere sunt din ce în ce mai frumoase și mai intense ca emoție. Dupa cea de anul trecut, pe care … Continue reading De ziua mea … stay humble!
Sunt câteva săptămâni de când vin de pe un drum și plec pe celălalt. Ajung acasă ca într-un fel de răscruce în care doar schimb direcția. Fac și desfac rucsacul absent, rutinat și fără prezență. Ne-am împraștiat ... o bucată din tine aici, una din mine mai încolo. În zare e un loc în care … Continue reading Răscruci
Sunt zile în care mă simt ca un licurici închis într-un borcan. În cușcă se moare încet, liber m-aș stinge înghițit de noapte. Întunericul străpunge cerul atunci când liniștea se îneacă în valuri de incertitudine. Alerg pe cărări de îndoială ce îmi taie răsuflarea și-mi înmoaie genunchii, în ritmuri cărora nu le țin pasul. Încotro? … Continue reading Licurici
Citisem undeva la un moment dat că bucuria nu ține mai mult de 20 de secunde și indiferent de câte ori ne întoarcem la ea, amintirea nu poate să o recreeze identic- intensitatea emoției inițiale s-a dus și nu revine. Dacă însă retrăiești tristeți, ele se amplifică și cresc la fel ca greutatea aceea care … Continue reading Bucuria ține 20 de secunde
Când m-am mutat pe strada pe care locuiesc, în urmă cu vreo 10 ani, era multă liniște. În spatele gardurilor decolorate trăiau bătrâni însingurați, iar pe stradă vedeai mai mult pisici decât oameni. Apoi bătrânii au început să moară. Pe garduri au început să apară oferte de vânzare. Copii plecați sau nepoți prea ocupați, pe … Continue reading Viața în cercuri
Există o anumită liniște în a fi singur - un fel de libertate, de nemișcare în care te poți scufunda până la indigo. Acolo unde stai pe marginea sufletului tău și privești la adâncimi care de ceva vreme nu mai bolborosesc ci curg liniștite. Aceeași pace, pe de altă parte, o găsești și în a … Continue reading Separați dar conectați sau invers…
Cel mai rău lucru nu este să fii nefericit, ci să te mulțumești cu asta. Tristețea dă dependență. Un fel de fereastră prin care vezi lumea, dar pe care refuzi să o deschizi pentru că s-ar putea să-ți plouă. Și continui să stai în barca ta, legănat de apa care acum te ține dar în … Continue reading În caz de urgență, spargeți borcanul!
Astăzi ești aerul captiv într-un glob de sticlă aruncat în mijlocul mării - nevăzut, neauzit, imposibil de simțit. Promisiuni goale și așteptări desprinse de realitate se amestecă succesiv în ceea ce tu numești viață. Între plăcere și durere, faci alegeri pe care le numești soartă. Și mă întreb dacă știi destinația dar nu știi drumul … Continue reading Aer
Sunt zile in care mă simt ca pe umerii Titanicului după ce a lovit icebergul și se scufundă. Pe mal, acolo unde s-a terminat cărarea, am abandonat castele de nisip făcute din rămășițele altora. Dacă ne-am strecura pe ușa din spate, încet și neauzit în loc să continuăm? În ochi ți s-ar așterne iarna. Ai … Continue reading Sisif
