Grădina din spate

thumbnail (6)

Zilele trecute cineva spunea pe facebook că virusul și distanțarea socială l-au făcut să îi fie dor și de oamenii pe care nu îi place. Eu nu sunt în categoria asta, cei pe care nu îi plac nu prea îmi trec prin minte, însă absența celorlalți, a celor care mi-s dragi, e ca o pauză care nu se mai termină. A trecut aprilie, s-a făcut mai și tot ce avem sunt niște promisiuni pentru a ne ține trăirile în frâu. Toate sunt mai mari, mai intense primavara asta, felul în care ne simțim, felul în care ne exprimăm, culorile, gândurile, absența. Până și molia aceea imensă ascunsă într-o tufă de mentă, un Emperor Moth cum spune Google, e cel mai mare și mai pufos fluture pe care l-am văzut vreodată. Chiar și eu, mereu rațional și analitic, mă las tot mai des absorbit de simțuri și detalii senzoriale pentru a experimenta ce înseamnă a fi viu într-o perioadă în care lumea s-a oprit și unora le este din ce în ce ma greu să găsească bucurii.

thumbnail (2)

Când nu vezi anumiți oameni dragi o vreme, începi să te gândești din ce în ce mai mult la ei și se întâmplă că o vorbă, o întâmplare, un obiect răzleț să îți aducă iar și iar absența lor în gând. Treptat devenim paznici ai singurătății fiecaruia dintre noi cu gândul mereu la celălalt.

La mine, grădina face asta. E plină de povești, de întâmplări și de oameni. Fiecare tufă, fiecare colț are la rădăcină o amintire. Mai mult, curtea din spate e atât de liniștită în comparație cu cea din fața casei, încât nu mă pot abține să nu o compar cu felul în care sunt oamenii în spatele ușilor închise. Indiferent de cum părem a fi în afară, în interiorul fiecăruia dintre noi se află o grădină secretă, plină de culoare și liniște, de care avem grijă doar în singurătate. Acolo găsești în fiecare zi un moment de eternitate, o rădăcină pe care ți-o lasă ceilalți drept ancoră în vremuri de furtună.

Copacul de stafide, cumpărat de pe internet și primele fructe din care nu voia nimeni să guste, încă ne surprinde. Mama l-a plantat și tot ea ne-a convins să-l și gustăm. Mai degrabă un arbust înalt decât un pom, își face crengile un roșu aprins la început de primavară. Apoi apar niște bobițe minunate pe care acum le raționalizăm ca sa ajungă la fiecare, atât sunt de bune.

Menta cumpărată din supermarketuri și plantată mai mult în glumă decât în serios s-a dovedit a fi foarte rezistentă. Măcelărită fără milă de către mașina de tuns în câteva dăți, se încăpățânează să reziste și dacă nu sunt atent îmi acaparează grădina. Adunată în 4 tufe joase are un verde îndrăzneț și vesel despre care sinestezica de fii-mea spune că miroase a limonadă și vară când îl vede . Eu nu pot spune asta decât dacă rup frunzele. Norocos copil.

Trandafirii plantați la capătul terasei. Au crescut cu atâta înverșunare încât au trebuit disciplinați constant. Nu scapă ocazia să te înțepe furioși dacă nu le respecți distanța, însă florile pe care le fac merită fiecare spin înfipt.

Liliacul mov și cel alb se întrec în mirosuri și culoare. Întâmplarea a făcut să îi plantăm lângă o tufă de Forsythia, ploaia de aur- pe care unii o numesc chiar liliac galben, iar rezultatul e impresionant. Dacă e senin și îi privești de jos te crezi într-o acuarelă în care adie vântul. Au culori atât de vii încat orice gând alb-negru ai avea pe ziua respectivă, sigur se colorează un pic.

Plantele aromatice – tarhonul puternic și mândru crește de capul lui, în sus până se gândește careva fie sa îl îmblânzească, fie să îl ajute ca să nu fie culcat la pământ. Cimbrul e mult mai modest în înălțime dar este rezistent, mereu parfumat și în floare…

Primulele poartă în ele amintiri de Irlanda cea verde, răcoroasă și măturată de vânt. Ies primele pe frig , pe ploaie și nu le pasă de vreme. Colorate și îndrăznețe, nu sunt timide ca alte flori. Nu, primulele au un curaj obraznic de a se desfășura cât le permite solul. Râd la tine cu toate culorile posibile și nu se tem de nimic.

După ce se topesc, în locul lor apar florile de nu-mă-uita. La mine în grădină sunt roz, albe, albastre și ceva între. Prin iarba înaltă și deasă, florile astea mici, vesele sunt ca bucuriile mărunte din viață – te surprind și te colorează pe dinăuntru dacă le dai voie. Așa fac și lalelele și narcisele întârziate pe deal cam cu două săptămâni față de restul grădinilor din vale.

Pomii fructiferi plantați pe terase se întrec în a invita albinele. Aliniați ca soldații, distantați și ordonați, copacii ăștia trăiesc în liniște și fac ce știu ei mai bine- înfloresc și rodesc. Un vișin a pierdut o creangă groasă în urmă cu câțiva ani. L-am oblojit ca pe un om cu încă multe anotimpuri de trăit. În locul unde se rupsese apăruse o rană în care insecte și sevă se amestecau nefiresc. Nu a căzut la datorie însă. Sunt doi ani de atunci și deși anul trecut nu a dat mari semne de viață, anul asta a fost cel mai înflorit copac din livadă. Nici nu mai contează dacă va rodi sau nu, a adus bucuria de care aveam nevoie primavara asta.

La granița cu vecinii de jos e o linie lungă de tuia; au pornit greu, dar au crescut în ultimii ani ca Făt Frumos. Sunt barieră de vânt, de priviri și un exemplu de “rezistență”. Un zid verde care prinde glas uneori odată cu vrăbiile jucăușe dintre crengi sau ascunde pisicile bătăușe cărora nu le vezi decât ochii în întunericul nopții.

Anotimp după anotimp, grădina mea e o aducere aminte a impermanenței. O fereastră către mine însumi într-un moment de pauză colectivă. Totul se schimbă, totul se transformă. Primavara și toamna au culori diferite dar la fel de intense, naștere și moarte, două momente între care suntem încă vii. Pauza e transparentă. Te lasă să vezi că absența celor dragi e o tristețe de care nu te poți atinge, o cărare ce nu va fi luată înapoi de catre natură, și acela e de fapt drumul care te duce în grădina din spate, la rădăcinile ce așteaptă să renască.

5 thoughts on “Grădina din spate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s