Flori de câmp

 

thumbnail (1)

Frumusețea e în detalii se spune, bucuria… în lucrurile mărunte. Un drum de sute de km cu ochii la câmpurile întinse, niște ploi furioase și o primăvară altfel …

M-am apucat să “venerez” zeul lucrurilor mici și neîmblânzite.

Ați fost atenți la păpădii? Eu le-am observat mai bine urcând o potecă pe dealul din spatele casei. Stau fix în cărare, încăpățânate să crească deși sunt călcate iar și iar. Pe cele din grădină m-am chinuit mult timp să le stârpesc. Le-am smuls, le-am tăiat cu mașina de tuns iarba, le-am stropit cu erbicid, dar nu am obținut nimic – păpădia a revenit de fiecare dată, parcă mai mare și mai puternică. Crește oriunde, în crăpături de ziduri sau de secetă, pe acoperiș, în potecă.

Mă întreb cum se poate ca o floare să fie atât de liberă și de sălbatică. Un personaj dintr-un film pe care l-am vazut recent spunea ca îi plac păpădiile pentru că nu pot fi cumpărate. Poate dacă ar fi de vânzare le-am privi mai atent. Atunci am alege dacă sunt buruieni sau flori, daca sunt sorii galbeni din gradină, luna gri din iarbă sau dorințele suflate de vânt către stele.

thumbnail

Dar macii i-ați văzut? Petele de culoare din câmpurile terne, roșul care îți pune gândurile pe pauză dacă îi dai voie. Cu petale de mătase sau șifon, se mișcă în vânt atât de delicat de parcă ar sta să își ia zborul când se termină coregrafia.

Macul e o revoltă la adresa obișnuitului. E o declarație că normalul poate fi de fapt o răzvrătire. E curajul de a fi diferit, fereastra deschisă în fața căreia dacă te așezi, simți vântul și cerul deschis. E un haos care se mișcă ordonat, o furtună în care găsești puterea de a fi tu însuți.

Apoi mai sunt margaretele. Albe, simple și cu soarele drept în mijloc. Am trecut de vârsta la care împleteam coronițe sau căutam răspunsuri cu “mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește” , dar pentru mine, ele rămân florile care transformă. Galbene ca soarele, fluide ca ploaia, prezența lor anima orice câmp și aduc zâmbete de copii pe interior. Rămân ceasul copilariei mele, stelele viselor cu ochii deschiși.

thumbnail (2)

Și albăstrelele – cântecul pământului pentru privire, culoarea de care are nevoie lumea. Ca niște bucăți de cer căzute pentru a rămâne lângă oameni, ele aduc infinitul mai aproape. Rămân discrete și umile însă, ca orice alte flori de câmp.

Toate florile astea “neîmblânzite” sunt lumi care se desfășoară în soare și ploaie după legi neștiute, semințe purtate de vânt cu speranță la renaștere. Cresc pur și simplu pentru a se bucura de lumină, de apă și aer. Trăiesc puțin, dar sunt fragmente de povești libere în care se află eternitatea momentului, forever-ul care mă ține prezent, lumina ajunsă la noi.

3 thoughts on “Flori de câmp

  1. “Toate florile astea “neîmblânzite” sunt lumi care se desfășoară în soare și ploaie după legi neștiute, semințe purtate de vânt cu speranță la renaștere. “. Minunat! ❤

    Liked by 1 person

  2. Dandelions! We have them going strong now that the weather has warmed up. They are intelligent plants. They know that we mow our lawn so they grow shorter so as to be below the mowers blades! Amazing!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s