You’ve got this!

Asta e cu gândul la pierdere... Oamenii nu vorbesc despre moarte prea mult și oricum, nu despre moartea lor. Ținem doliu un an, dar procesul ăsta de integrare a pierderii nu are dată limită. Am citit undeva că durează cel puțin doi ani ... la unii chiar mai mult. Moartea e subiect tabu, nu e …

Advertisement

Omul de tinichea

Mi-a spus cineva că oamenii frumoși se nasc atunci când li se năruie lumea. Un fel de smerenie, de gentleness îi cuprinde și de acolo din genunchi învață cum să piardă lupte, cum să accepte tristețea, cum să meargă mai departe. O alchemie a sufletului în care se trezesc că sunt diferiți, în moduri în …

Cu fiecare pierdere …

De câțiva ani aprind tot mai multe lumânări când mă gândesc la cei care nu mai sunt. Oameni care m-au crescut sau au fost acolo în copilaria mea, unii pe care i-am avut aproape o vreme sau cu care m-am intersectat doar o clipă, dar îndeajuns încât să lase ceva din ei la mine. Oameni …

Ianuarie 28

Există o parte din mine pe care o țin mereu ascunsă. E un spațiu rămas gol în care am încuiat într-o parte durerea absenței și în cealaltă bucuria amintirilor. E locul secret din pădurile pe care le cutreier, unde zăpada e neatinsă și ceața stăpână. Mă întorc regulat acolo, într-un ritual al promisiunilor transformate în …

Octombrie

Octombrie este un profesor bun. M-a învățat una dintre cele mai dificile lecții despre ce înseamnă negarea, lupta născută din furie și abandonul depresiv când veștile caută locuri în care să se așeze. Mi-a fost profesor de finaluri în care moartea trage cortina după ultimul act. Morții nu-i pasă de pretențiile tale, de nevoile, regretele …

Întuneric

Cum de s-a făcut prea târziu așa de repede? Am uitat să respir! M-am pierdut în zile care m-au schimbat. Nu mai sunt același. Momentele poartă noaptea în privire și greutatea ei îmi atârnă la gât ca un talisman mult prea greu. Aș vrea sub perne să-mi pun povești care să-mi țină de cald. Singur …