De ziua lui, fii-miu, student în anul III, m-a rugat să-i fac un pachet. Înțelegerea a fost să gătesc eu, în locul bunicii care se întrece în a sta ore în șir în bucătărie pentru nepoții studenți. Nu că mâncarea bunicii nu ar fi bună, dimpotrivă, doar că maică-sa, aka subsemnata, știe ce să facă … Continue reading “Mom, you’re the best!”
Nu am știut niciodată să spun rugăciuni pe de rost. Dintre cele care se spun la biserică sunt foarte puține acelea pe care le știu. Îmi amintesc însă cum ne rugam în genunchi lângă pat când eram copii, repetând cuminți după bunici, cuvinte scrise în cărți cu coperte de piele roasă și file îngălbenite. În … Continue reading Rugăciuni
De câțiva ani aprind tot mai multe lumânări când mă gândesc la cei care nu mai sunt. Oameni care m-au crescut sau au fost acolo în copilaria mea, unii pe care i-am avut aproape o vreme sau cu care m-am intersectat doar o clipă, dar îndeajuns încât să lase ceva din ei la mine. Oameni … Continue reading Cu fiecare pierdere …
My Happy Jar 