You’ve got this!

Asta e cu gândul la pierdere... Oamenii nu vorbesc despre moarte prea mult și oricum, nu despre moartea lor. Ținem doliu un an, dar procesul ăsta de integrare a pierderii nu are dată limită. Am citit undeva că durează cel puțin doi ani ... la unii chiar mai mult. Moartea e subiect tabu, nu e …

Advertisement

Despre copii

A fost o vreme când îmi doream o mulțime de lucruri pentru copiii mei - să reușească în lume, să aibă note mari la școală, să citească mai mult, să facă sport, să descopere un hobby și să exceleze în el, să își facă prieteni și să fie acceptați în grupul din care fac parte …

Viața în cercuri

Când m-am mutat pe strada pe care locuiesc, în urmă cu vreo 10 ani, era multă liniște. În spatele gardurilor decolorate trăiau bătrâni însingurați, iar pe stradă vedeai mai mult pisici decât oameni. Apoi bătrânii au început să moară. Pe garduri au început să apară oferte de vânzare. Copii plecați sau nepoți prea ocupați, pe …

Cu fiecare pierdere …

De câțiva ani aprind tot mai multe lumânări când mă gândesc la cei care nu mai sunt. Oameni care m-au crescut sau au fost acolo în copilaria mea, unii pe care i-am avut aproape o vreme sau cu care m-am intersectat doar o clipă, dar îndeajuns încât să lase ceva din ei la mine. Oameni …

Lumină pentru Crăciun de pandemie

Zilele trecute am făcut bradul cu fii-mea. Nu am mai avut răbdare să ajungă acasă și fratele ei, lucru care, mi-a spus el, l-a cam surprins. Bradul de Crăciun e o tradiție care mereu ne-a adus împreună, cu globurile puse oriunde își doreau ei, iar eu agățându-mă de decorațiuni meșteșugite de-a lungul anilor. Am justificat …

Dragă Moșule,

În primul rând țin să îți spun că nu mi-a mai trecut prin cap să sar Crăciunul. Anul ăsta e unul aparte așa ca am decorat casa, și am făcut bradul ... tot din cărți. 🙂 Dincolo de faptul că pandemia ne-a băgat forțat în distanțare socială, e primul în care copiii mei sunt amândoi …

Scrisoare către copiii mei

Dragii mei, Iubirea mea pentru voi a început înainte să vă țin în brațe. De aproape două decenii - wow, ce mulți ani au trecut, voi sunteți cei care îmi dați sens. Dragostea mea pentru voi nu trebuie câștigată sau cumpărată; voi fi acolo până la ultima mea suflare indiferent de greșelile pe care le …

Mâinile bunicii

Îți amintești mâinile bunicii? Erau calde și bunica ținea mereu palmele deschise. Avea degetele alungite și subțiri. Erau mici dar în ele a făcut să încapă toată copilăria mea. Pielea moale a rămas delicată și fină ca o foaie de pergament prețios chiar și atunci când a devenit ridată și palidă. Cu mâinile acelea îmi …

60 de zile de stare de urgență

-Aujourd'hui c'est le déconfinement chez nous, mi-a spus prietena mea din Franța. La noi ridicarea restricțiilor e vineri. Vor fi 65 de zile de când s-au oprit școlile, 60 de stare de urgență. Cică asta ar fi media de timp în care poți forma noi obiceiuri. Mitul de 21 de zile e doar wishful thinking …

Ce m-a învățat bunicul meu despre credință, curaj și libertate

Era 1943 și el avea puțin peste 20 de ani. De pe frontul de război de la cotul Donului fusese luat prizonier și dus împreună cu ceilalți într-un lagăr rusesc. De cate ori povestea de perioada aceea, îmi explica ce înseamnă lipsa libertății și foamea constantă. Atunci a mâncat coajă de copac fiartă. Atunci, în …