Ianuarie 28

Există o parte din mine pe care o țin mereu ascunsă. E un spațiu rămas gol în care am încuiat într-o parte durerea absenței și în cealaltă bucuria amintirilor. E locul secret din pădurile pe care le cutreier, unde zăpada e neatinsă și ceața stăpână. Mă întorc regulat acolo, într-un ritual al promisiunilor transformate în …

Advertisement

Octombrie

Octombrie este un profesor bun. M-a învățat una dintre cele mai dificile lecții despre ce înseamnă negarea, lupta născută din furie și abandonul depresiv când veștile caută locuri în care să se așeze. Mi-a fost profesor de finaluri în care moartea trage cortina după ultimul act. Morții nu-i pasă de pretențiile tale, de nevoile, regretele …

Prea multă liniște

Stă singur pe o bancă în fața porții. Are o pisică așezată lângă el. Opresc mașina, cobor și mă așez la capătul celălalt de bancă. Între noi nu e doar pisica ci și virusul parcă. Privește în gol și mă ignoră. Are pe față o mască și nu îi văd decât ochii. E trist. Vecinul …

Întuneric

Cum de s-a făcut prea târziu așa de repede? Am uitat să respir! M-am pierdut în zile care m-au schimbat. Nu mai sunt același. Momentele poartă noaptea în privire și greutatea ei îmi atârnă la gât ca un talisman mult prea greu. Aș vrea sub perne să-mi pun povești care să-mi țină de cald. Singur …

Scrisori

Moartea e finită, infinită și foarte bine definită. Nu discriminează, nu ține cont de ce este drept și ce nu. Nu urmărește tipare și nu îi pasă de omul pe care îl ia sau de cei pe care îi lasă în urma lui. Moartea nu e o poartă către imortalitate ci o simplă ușă de …

Furtună

Îți simt cuvintele,deși nerostite, ca niște picături de apă. Propozițiile vin în valuri reci și apoi se schimbă în torente. În mintea ta, e un zgomot constant ca de electricitate statică în care nu îți mai auzi gândurile. Stai la marginea unei stânci de pe care vrei să sari. Cu capul înainte? Te primesc valurile …

Despre bunicii care rămân cu tine

Bunicii se împart în mai multe categorii. Sunt aceia pe care nu ai avut șansa să îi cunoști și rămân doar niște personaje din poveștile pe care ți le spun ceilalți. Mai sunt aceia pe care deși îi întâlnești, îi vizitezi din obligație, pentru că par a trăi într-o dimensiune paralelă; nu știu nimic despre …