Aer

Astăzi ești aerul captiv într-un glob de sticlă aruncat în mijlocul mării - nevăzut, neauzit, imposibil de simțit. Promisiuni goale și așteptări desprinse de realitate se amestecă succesiv în ceea ce tu numești viață. Între plăcere și durere, faci alegeri pe care le numești soartă. Și mă întreb dacă știi destinația dar nu știi drumul … Continue reading Aer

Sisif

Sunt zile in care mă simt ca pe umerii Titanicului după ce a lovit icebergul și se scufundă. Pe mal, acolo unde s-a terminat cărarea, am abandonat castele de nisip făcute din rămășițele altora. Dacă ne-am strecura pe ușa din spate, încet și neauzit în loc să continuăm? În ochi ți s-ar așterne iarna. Ai … Continue reading Sisif

Tăcere

Îmi plac zilele tăcute, acelea în care telefonul nu sună și nici alarmele nu se aud. Îmi plac zgomotele întâmplătoare - vântul printre frunze, mierlele cântând aproape neauzite. Îmi plac oamenii tăcuți, aceia care par a-ți da și ție din pacea minții lor. Îmi plac zâmbetele întâmplătoare ale străinilor în care te oglindești, fără gânduri, … Continue reading Tăcere

Munții Vrancei – “bălăurind” de la Coza la Lepșa prin Cheile Tișiței

În mintea mea, Munții Vrancei sunt un amestec de pădure și legendă - Baba Vrâncioaia cu cei 7 fii ai săi, Ștefan cel Mare, începuturi de Miorița, dealuri și văi cu păduri în care îți vine să te pierzi. Pâraie care sapă chei unde se adapă cerbii și cu urșii, stâne îmbătrânite de vreme și … Continue reading Munții Vrancei – “bălăurind” de la Coza la Lepșa prin Cheile Tișiței