Nu știu

Sunt oameni care într-o bună zi se decid să nu mai vorbească despre lucrurile care contează pentru ei. Rămân suspendați undeva la granița dintre ceea ce spun și ceea ce nu spun. Nu știu dacă sunt sunt auziți, și nici nu le mai pasă. Se desprind și își continuă drumul fără a mai simți nevoia de explicații sau încuviințări din partea celorlalți.

Ei înțeleg că pe măsură ce îmbătrânesc, oamenilor le este teamă să spună “Nu știu” și atunci umplu spațiile rămase libere cu golul din ei. Nu le place lipsa certitudinii și când le este teamă de necunoscut se duc înspre credințe. Acolo opiniile devin adevăruri și de la un “nu știu” ezitant ajung la un “am dreptate” ferm. Puțini sunt cei care renunță la debate-uri, la luptele pentru diverse cauze și convingeri, și care pleacă la capete de lume pentru a omorî în liniștea de acolo toate explicațiile, argumentele și restul nimicurilor…care oricum nu contează.

Acolo descoperă că e perfect ok dacă ceilalți nu îi aud, pentru că în general oamenii nu au mare lucru să își spună. Își comunică propriile tristeți așteptându-și nerăbdători dreptul la cuvânt. Își varsă nefericirile în urechi căscate în toate direcțiile, în conexiuni pe cât de superficiale, pe atât de teatrale.

Tristețile și tragediile au atras mereu oamenii. Suferința îi aduce împreună însă și altfel. Înmormântările nu sunt despre morți ci despre vii și e ceva aparte în a-ți împărtăși durerea, în a crede că nu ești singur în nefericire, că ești auzit. Chiar și atunci când îți place singurătatea, poți să cauți după ultimul strat de tăcere, oamenii.

Viața nu e pentru totdeauna. E un proces tranzitoriu și mortal. Singurătatea și moartea au ceva în comun – tăcerea; nu e absolut nimic morbid în asta. E ca și cum te-ai uita în necunoscut, ai accepta că nu știi și ai înțelege că dincolo de toate fricile, de toate incertitudinile vieții, nu ești decât tu și lucrurile de care îți pasă de fapt.

Atunci în nemiscarea de la sfârșitul nopții toate capătă sens și mai ales voce. După ultimul strat de frică și după tăcere ești doar iubire. E ok să alegi să taci, e ok să alegi să spui, și mai ales e ok să accepți că nu știi.

One thought on “Nu știu

  1. E ok sa fii fericit si multumit cu ceea ce ai. Pentru ca acolo unde tot cauti ” fericirea” crede-ma ca ai ajuns prea tarziu.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s