Viața în cercuri

Când m-am mutat pe strada pe care locuiesc, în urmă cu vreo 10 ani, era multă liniște. În spatele gardurilor decolorate trăiau bătrâni însingurați, iar pe stradă vedeai mai mult pisici decât oameni. Apoi bătrânii au început să moară. Pe garduri au început să apară oferte de vânzare. Copii plecați sau nepoți prea ocupați, pe care nu-i mai văzusem până atunci, au început să apară.

De câteva zile e primăvară și pe strada mea. Miroase a începuturi, miroase a neastâmpăr. Copacii au înnebunit – zarzării, cireșii, merii se întrec în flori și parfum. Se deschid unii după alții în valuri ce stimulează simțurile. Crengile întinse peste gardurile vopsite proaspăt își scutură florile în drum. Pe asfalt sunt desene colorate. Nu știu când au aparut, dar e veselie, din aceea care te face să țopăi pe interior. Un șotron stângaci se întinde pe panta care urca înspre poarta mea. Trotinetele stau unele sprijinite de garduri, altele aruncate unde s-a nimerit. E o zarvă constantă – vrăbii, fluturi și albine amestecate cu glasuri de copii.

Merg în urma copiilor mei și mă gândesc la bătranii care nu mai sunt și la copiii care au crescut. Viața vine în cercuri, oamenii sunt ca anotimpurile iar eu mă bucur că sunt aici acum. Lumea nu-i albastră, își schimbă culorile. Toate trec, unele nevăzute. Impermanența asta le dă valoare. Există un fel de libertate în a le accepta trecerea atunci când reușim să le prindem, chiar doar pentru o clipă. Absența dorinței înseamnă libertate. Absența dorinței înseamnă moarte. Vecinii mei și-au trăit viețile în aceeași zarvă până într-o zi când au tăcut. Să știi că există un sfârșit e descurajant. Să știi că nu se mai termină este istovitor.

Șotronul e colorat ca și coronița de păpădii pe care mi-a împletit-o fii-mea astăzi. Ies din mașină și țopăi. Fii-mea rămâne înăuntru și mă privește zâmbind. O pisică se sperie și dispare peste un gard. Anotimpurile se trec, furtunile se golesc, întunericul ajunge la zori. Într-o zi va sări și fii-mea șotronul din nou. Acum e prea mare pentru asta.

Primăvara asta, când plouă, cerul râde cu lacrimi de bucurie pe strada mea.

3 thoughts on “Viața în cercuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s