Scrisoare către copiii mei

Dragii mei,

Iubirea mea pentru voi a început înainte să vă țin în brațe. De aproape două decenii – wow, ce mulți ani au trecut, voi sunteți cei care îmi dați sens. Dragostea mea pentru voi nu trebuie câștigată sau cumpărată; voi fi acolo până la ultima mea suflare indiferent de greșelile pe care le veți face. Pentru că veți greși, veți plânge, vă veți teme, dar orice ar fi, să aveti încredere în voi așa cum am și eu.

Ca să fii părinte e o aventura ca pe un drum pe dealuri. Nu știi ce e după următorul cot al potecii, nu știi câte urcușuri, nu știi câte văi, iar împrejurimile se schimbă constant. Nici măcar cum se vede de sus nu știi. Nu îți rămâne decât să te bucuri de călătorie. Înveți din mers și nu te însoțește nimeni. Oricâte sfaturi ai primi, oricâte cărți ai citi, țineți minte că sunteți unici, iar asta vă face valoroși.

Când mă uit la voi, văd o lume infinită de posibilități, promisiuni și visuri care așteaptă să fie îndeplinite. Aveți în față orizonturi nesfârșite și lumi ce așteaptă să fie schimbate.

Treziți-vă la răsărit. În zori sunt promisiuni de noi începuturi. Priviți apusuri și bucurați-vă de lumină și colori. Veți înțelege schimbarea și impermanența.

Țineți minte că unele momente merită așteptarea și nu renunțați. Viața are obiceiul de a vă da ceea ce vreți exact atunci când e nevoie. Timingul nu vă aparține.

Veți fi liberi și fericiți dacă alegeți asta. Atât libertatea cât și fericirea sunt chestiuni de lucru la interior. Dincolo de niște lentile zgâriate, priveliștea e la fel de frumoasă. Alegeți să vedeți frumosul din jurul vostru.

În vremuri incerte concentrați-vă pe prezent. E tot ceea ce aveți. Emoțiile sunt un montagne rousse și nu sunt ale voastre ca să le pastrați prea mult. Trăiți la mijloc, între trecut și viitor. Be humble.

Suferința aduce oamenii împreună. Vă scoate din izolare. “Viața e prea grea ca să fii singur și prea buna ca să fii singur”. Cea mai buna versiune a voastră vine din conectarea cu ceilalți. Când sunteți singuri meditați, veți fi conectați altfel.

Sunt oameni care știu să stea lângă alții și să tacă în mijlocul furtunii din voi sau din jur. Ei sunt meniți să rămână. Învățați să-i recunoașteți. Păstrați-i și lăsați-vă păstrați.

Trăiți în poveștile scrise de voi pentru voi. Nu fiți actori în scenariile altora. Și fiți atenți la cuvintele pe care le spuneți altora și vouă înșivă. Ele țes legături sau dărâmă poduri. Ele transformă trăirile în imagini.

Amintiți-vă că paharul nu e nici gol nici plin. El doar este și poate fi umplut ori de câte ori e nevoie. Cu ce vreți voi. Apoi veți da mai departe și celorlalți din paharul vostru, așa că fiți atenți la ce puneți în el. A fi aspru sau crud e o alegere.

Învățați să ascultați. Dincolo de ce este rostit, în pauza dintre cuvinte se află întregi înțelesuri. Faceți și voi pauze.

Uitați de perfecțiune. Alergând mereu după ea, veți uita de realitatea în care trăiți. Perfecțiunea nu stă pe loc. Vrea superlative. Veți obosi căutând-o.

Iertați-vă când greșiți. Pentru că nu veți fi perfecți și veți greși. Asta înseamnă să fiți voi înșivă. Asta vă face oameni.

Fiți voi cei pe care îi căutați. Zâmbiți și complimentați. Nu vă costă nimic. Spuneți oamenilor lucrurile la timp. Mai ales atunci când le mulțumiți.

Gătiți-vă în fiecare zi așa cum v-am învățat: cât mai verde, cât mai variat, cât mai simplu. Bucurați-vă de texturi, de arome, de gusturi și culori. Îndrăzniți să experimentați, încercați și ceea ce e nou. Mâncati încet și în tăcere când sunteți singuri și veseli, celebrând când sunteți cu alții.

Faceți-vă ordine în camera și în spațiul de lucru. Împăturiți-vă hainele, faceți-vă patul cu așternuturi proaspete, ștergeți praful și aprindeți-vă o lumânare sau un bețisor parfumat. Bucurați-vă de lumină, de prospețime.

Stați afară cât mai mult. Nu fugiți de ploaie, lăsați-o să vă spele din când în când. Ieșiți la soare. Pașiți desculți prin iarbă, închideți ochii și ascultați păsările. Întindeți-vă pe iarbă, fiți ca ea – veți răzbi de fiecare dată. Iarna plimbați-vă prin ger și îndrăzniți să vă descălțați în zăpadă. Folosiți-vă și alte simțuri decât văzul.

Plantați copaci și creșteți flori. Nu folosiți mănuși, ci cu degetele goale. Îngropați-vă mâinile în pământ. Frământați-l, simțiți-l, mirosiți-l. Îmbrățișati copacii și vorbiți florilor.

Faceți miscare. Păstrați-vă zvelți și sănătoși. Zâmbiți în timp ce vă împingeți corpul să se reconstruiască. Fiți blânzi cu el ca să vă poarte în lume acolo unde vă doriți.

Citiți mult și cu atenție. Cărțile vă fac mai empatici, mai ușori, mai bogați sufletește și mental. Dați foile încet, nu îndoiți colțurile și folosiți semne de carte cu semnificații sau pur și simplu amuzante.

Mergeți drept, trageți umerii înapoi și țineți capul sus. Priviți oamenii în ochi și vorbiți fără grabă.

Dați mai departe ceea ce vă face pe voi mai buni. Fiți lumină când în jurul vostru e întuneric. Fiți așa cum știu eu că puteți fi. Și nu uitați să fiți și copii.

Love,

Mum

Advertisement