60 de zile de stare de urgență

dav

-Aujourd’hui c’est le déconfinement chez nous, mi-a spus prietena mea din Franța.

La noi ridicarea restricțiilor e vineri. Vor fi 65 de zile de când s-au oprit școlile, 60 de stare de urgență. Cică asta ar fi media de timp în care poți forma noi obiceiuri. Mitul de 21 de zile e doar wishful thinking aparent. Eu m-am apucat să pun lockdown-ul în review și să văd ce am reușit în perioada asta:

  • am citit 1370 de pagini în hârtie
  • am scris de mână alte 120 și am pus mai multe pe blog
  • între bandă și dealul din spate am alergat 192 de km și am urcat o diferență de nivel de 10,590m ( mai mult decât reușeam în aceeași perioadă doar cu turele de la sfârșit de săptămână)
  • am stat pe zoom și skype peste 200 de ore; dacă pun și alte canale, iar închid telefonul câteva zile
  • am văzut câteva ore de TedTalks, două filme și câteva episoade dintr-un serial pe care îl tot amân
  • am dormit – au fost zile în care am ales ca ora 10 să mă prindă în pat( asta nu s-a mai întâmplat de când aveam 20 de ani)
  • am amestecat zilele săptămânii
  • am șters zeci de metri pătrați de geamuri
  • am mâncat înghețată cu copiii – 3 linguri, două borcane și multe râsete (în mod repetat)
  • ambii mei copii desenează niște chestii care îi învață răbdarea( eu am crezut că sunt printate :))
  • am aflat că băieții se pot maturiza dintr-o dată în unele privințe iar medicina îi face mai atenți la nevoile celorlalți; aparent schimbă și gusturile alimentare, sau asta o fi de la plecatul de acasă…
  • am aflat că sinestezia fii-mii s-a accentuat făcând legături și între alte simțuri – mă fascineaza cu poveștile ei
  • m-am accidentat și m-am recuperat
  • am început să țin minte că visez, ce visez și o parte din ele să le înțeleg
  • am trăit majoritatea emoțiilor existente, pe unele dintre ele în același timp
  • am pendulat la început între anxietate și frică până am înțeles că trebuie să aleg sănătatea mintală
  • am gătit pe gusturile copilariei fiecăruia din casă și indiferent că ai 19 sau 17 ani, “Fish pie for little pirates”, colțunași și carrot cake rămân pe listă
  • am aflat că sunt oamenii în jurul meu care au niște resurse extraordinare iar conversațiile cu ei sunt meditații cu voce tare
  • am văzut că pericolul aduce oamenii împreună iar maștile ne obligă să ne privim în ochi
  • mi-am întâlnit și observat vecinii – am văzut că bătrânețea e obicei, e suport, e compasiune, uneori doar una, alteori toate la un loc
  • mi-am redescoperit grădina și am văzut că frasinii din fața casei sunt bolnavi
  • am văzut că în primăvară, iarba are nuanțe diferite de verde de la o zi la alta
  • am descoperit ascunzătoarea secretă a veverițelor ce lasă coji de nuci în urma lor
  • am ascultat mierlele și am văzut cel mai mare fluture ever
  • am văzut cei mai mulți nori într-o singură zi
  • am ascultat ploaia mai multe ore
  • am dansat singur
  • am plâns singur – pentru cei care au devenit statistici și pentru cei care au murit singuri sau ținuți de mână de străini cărora nu le-au văzut chipurile niciodată
  • am înțeles în sfârșit că în limitările celorlalți poți găsi pacea ta
  • am avut timp pentru grâul încolțit și păpădia strivită din potecă

Uitându-mă la ce am scris, nu am noi obiceiuri. Înșirate aici însă, totul capătă altă dimensiune; nu mă mai gândesc doar la finalul etapelor parcurse – la acceptare, ci am trecut la înțelesul pe care toate acestea îl capătă. Văzută așa, viața are sens.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s