-Aujourd’hui c’est le déconfinement chez nous, mi-a spus prietena mea din Franța.
La noi ridicarea restricțiilor e vineri. Vor fi 65 de zile de când s-au oprit școlile, 60 de stare de urgență. Cică asta ar fi media de timp în care poți forma noi obiceiuri. Mitul de 21 de zile e doar wishful thinking aparent. Eu m-am apucat să pun lockdown-ul în review și să văd ce am reușit în perioada asta:
- am citit 1370 de pagini în hârtie
- am scris de mână alte 120 și am pus mai multe pe blog
- între bandă și dealul din spate am alergat 192 de km și am urcat o diferență de nivel de 10,590m ( mai mult decât reușeam în aceeași perioadă doar cu turele de la sfârșit de săptămână)
- am stat pe zoom și skype peste 200 de ore; dacă pun și alte canale, iar închid telefonul câteva zile
- am văzut câteva ore de TedTalks, două filme și câteva episoade dintr-un serial pe care îl tot amân
- am dormit – au fost zile în care am ales ca ora 10 să mă prindă în pat( asta nu s-a mai întâmplat de când aveam 20 de ani)
- am amestecat zilele săptămânii
- am șters zeci de metri pătrați de geamuri
- am mâncat înghețată cu copiii – 3 linguri, două borcane și multe râsete (în mod repetat)
- ambii mei copii desenează niște chestii care îi învață răbdarea( eu am crezut că sunt printate :))
- am aflat că băieții se pot maturiza dintr-o dată în unele privințe iar medicina îi face mai atenți la nevoile celorlalți; aparent schimbă și gusturile alimentare, sau asta o fi de la plecatul de acasă…
- am aflat că sinestezia fii-mii s-a accentuat făcând legături și între alte simțuri – mă fascineaza cu poveștile ei
- m-am accidentat și m-am recuperat
- am început să țin minte că visez, ce visez și o parte din ele să le înțeleg
- am trăit majoritatea emoțiilor existente, pe unele dintre ele în același timp
- am pendulat la început între anxietate și frică până am înțeles că trebuie să aleg sănătatea mintală
- am gătit pe gusturile copilariei fiecăruia din casă și indiferent că ai 19 sau 17 ani, “Fish pie for little pirates”, colțunași și carrot cake rămân pe listă
- am aflat că sunt oamenii în jurul meu care au niște resurse extraordinare iar conversațiile cu ei sunt meditații cu voce tare
- am văzut că pericolul aduce oamenii împreună iar maștile ne obligă să ne privim în ochi
- mi-am întâlnit și observat vecinii – am văzut că bătrânețea e obicei, e suport, e compasiune, uneori doar una, alteori toate la un loc
- mi-am redescoperit grădina și am văzut că frasinii din fața casei sunt bolnavi
- am văzut că în primăvară, iarba are nuanțe diferite de verde de la o zi la alta
- am descoperit ascunzătoarea secretă a veverițelor ce lasă coji de nuci în urma lor
- am ascultat mierlele și am văzut cel mai mare fluture ever
- am văzut cei mai mulți nori într-o singură zi
- am ascultat ploaia mai multe ore
- am dansat singur
- am plâns singur – pentru cei care au devenit statistici și pentru cei care au murit singuri sau ținuți de mână de străini cărora nu le-au văzut chipurile niciodată
- am înțeles în sfârșit că în limitările celorlalți poți găsi pacea ta
- am avut timp pentru grâul încolțit și păpădia strivită din potecă
Uitându-mă la ce am scris, nu am noi obiceiuri. Înșirate aici însă, totul capătă altă dimensiune; nu mă mai gândesc doar la finalul etapelor parcurse – la acceptare, ci am trecut la înțelesul pe care toate acestea îl capătă. Văzută așa, viața are sens.
My Happy Jar 