Dragă Moșule,

Iar era să sar Crăciunul. Fac ce fac, trece anul și când ajung la finalul lui, mă grăbesc înspre ianuarie. Trag linii, adun balanțe și caut butonul de reset. Decembrie atârnă în calendarul meu ca o piatră de moară de care nu pot scăpa. Cu toate astea,am facut “bradul” și îți scriu și o scrisoare:

Dragă Moșule,

Îți multumesc pentru că mi-ai adus ce ți-am cerut anul trecut: timpul a fost mai elastic, am fost mai curajos, am primit și am dat mai departe bucurie și îmbrățisări, am avut mai multă liniște și răbdare.

Într-o lume care are atât de multe de oferit, mi-ai arătat că există magie în oameni, în povești și pot trăi by design and not by default. Acum, pune te rog, câte o steluță fermecată pe fiecare zori de zi ca să-mi cânte despre bucuria de a fi mulțumit, de a trăi prezent și cu intenție.

Fă-mă cel care acționează. Du-mă dincolo de ce cred eu că pot face, unde nici nu știu că pot ajunge. Iar de acolo, lasă-mă să visez mai departe, să dau pe mine cel mai bun în toate provocările pe care le accept. Fă-mi din zâmbetele celorlalți scări care să mă treacă ziduri și fă-mi din cuvinte aripi pentru alții. Dă-mi curajul să le mulțumesc în continuare, dă-mi răbdarea să le spun ce mult a însemnat. Am văzut lumina de pe chipuri atunci când le-am spus. Eu am nevoie de asta, ei au nevoie să știe. 

Fă-mă cel care își găsește echilibrul fără a mai pendula între extreme. Nu mă lăsa să renunț înainte de a încerca. Fă-mă să înțeleg că e ok să nu ai toate răspunsurile, că viața nu e o plimbare de plăcere ci un drum presărat de întâmplări menite a te crește, dacă ești prezent. Reamintește-mi magia pașilor mărunți și cum m-am ridicat singur de fiecare dată. Nu aș fi aici fără povestea mea.

Fă-mă cel care își asumă riscuri, aventurierul care trăiește cu curaj în fiecare zi. Dă-mi amintiri, dă-mi ieșirea din confort cu fricile în lesă. Du-mă în locuri noi, umple-mi ochii de mirare și sufletul de recunoștință. Urcă-mă pe munți și dă-mi putere să îi mut dacă e nevoie. Iar de mă rătăcesc, scoate-mi în cale oameni care să îmi aducă aminte cine sunt.

Fă-mă optimist. Învață-mă să văd frumusețea lumii și a oamenilor. Să nu mă las cuprins de deznădejdi când cerul mi-e întunecat, deasupra mea sau alor mei. Fiecare nor are un silver lining, ajută-mă să-l văd, ajută-mă să-l dau mai departe. Fă din lacrimi stele care să-mi arate calea.

Fă-mă prietenul meu. Învață-mă să nu-mi mai fiu inamic prin toate lucrurile negative pe care mi le fac refren uneori. Nu mă lăsa să-mi umbresc clipele în care pot fi fericit și fă-mă să văd că a fi îndeajuns este ok chiar dacă nu e și perfect.

Fă-mă un bun ascultător. Învață-mă să înțeleg fără a judeca sau a răspunde; să ajut fără a aștepta nimic în schimb; să am răbdare să ascult și să fiu pentru ceilalți așa cum mi-aș dori să fie și oamenii din preajma mea. Să-i accept pe cei care văd lumea cu alți ochi sau se grăbesc a exprima păreri. Să-mi accept gândurile, să am idei noi și credințele care nu-mi servesc să le pot lăsa deoparte. Să fiu altfel decât cei care aud doar ceea ce deja cred.

Fă-mă să nu vreau să urmăresc mulțimea, să fiu cel care continuă să facă lucrurile altfel, care își deschide cărările singur pentru că e adevarat lui însuși și reușește să-și audă inima atunci când mintea îi e rigidă.

Fă-mă să prețuiesc în continuare momentele când sunt singur. Dă-mi ocazia să-mi fiu îndeajuns ca să nu am nevoie de alții. Adu-mi din nou drumuri în solitudine și libertatea gândurilor neîntrerupte.

Fă-mă senin și adu-mi zâmbete cu cei care mi-s dragi, cu străini pe stradă și cu propria-mi imagine atunci când dau greș. Încălzește-mă prin îmbrățisări și ține aprinsă în mine flacăra ce încălzește pe alții.

Fă-mă așa cum am descoperit că pot fi.

Advertisement