Despre bunicii care raman cu tine

images

Bunicii se impart in mai multe categorii.

Sunt aceia pe care nu ai avut sansa sa ii cunosti si raman doar niste personaje din povestile pe care ti le spun ceilalti.

Mai sunt aceia pe care desi ii intalnesti, ii vizitezi din obligatie, pentru ca par a trai intr-o dimensiune paralela; nu stiu nimic despre tine si nici tu prea multe despre ei. Atunci cand te viziteaza par a fi mai mult musafiri decat familie. Te iubesc, dar de la distanta, rece si parca impersonal.

Si apoi mai sunt bunicii pe care i-am avut eu, cei care te cresc si care raman cu tine chiar si atunci cand timpul ti-i revendica. Ei iti fac din copilarie un sir nesfarsit de amintiri vesele si colorate.

Sunt acei bunici care numindu-si nepotii botul lor de aur, fac din ei centrul universului si aproape ca iti doresti sa nu mai cresti niciodata pentru ca nimic sa nu se schimbe.

E bunicul, cel care te duce afara la sanie si nu se plictiseste sa stea cu tine pe derdelus pana se intuneca, iar apoi cand afla ca nu ti-ai facut tema la matematica, te ajuta sa scrii numerele pana la 1000 ,desi asta dureaza mult dincolo de miezul noptii. E cel care aduna toamna frunzele in mormane doar ca tu sa le imprastii cu bucurie din nou. Iti spune povesti cu “lupani”, oite si caprite inainte de culcare iar cand te maresti, te duce in aventura catre satul lui natal, prin padure, peste dealuri si poieni, aratandu-ti urme de cerbi sau mistreti cu pui. E cel care face din luptele de pe front un film cu eroi in care bunicul tau si camarazii lui aduna cicatrici cu care tu sa te mandresti. E cel care iti spune ca desi dragostea si ura au aceeasi voce, ele dau sens vietii iar daca incui cosmarurile, iti ramane pacea.

E bunica,cea care de multe ori isi petrece timpul liber cu tine la biblioteca orasului pentru ca asa a invatat sa vorbeasca romaneste, citind. Si o face intr-un ritm extraordinar – o carte la doua zile, apoi ti-o povesteste in asa fel incat te face curios si te apuci si tu de citit. Asculta muzica frantuzeasca, iti povesteste de istorie de parca ar fi trait-o si nu doar ca recunoaste ariile de opera, dar mai are si o poveste pe langa. E google-ul tau cand internetul nu exista. E cea care iti arata ca in solitudine gasesti liniste, starea interioara pe care daca o cultivi ajungi sa fii impacat tu cu tine. Iti spune ca a afla cine esti si apoi a fi tu insuti e ceea ce iti datorezi iar a face lucrurile in felul tau e o calitate ce iti poate deschide zarile. E cea care te invata eleganta cu o naturalete pe care nu o vezi in alta parte si nu ai cum sa o ignori. E cea care prin simpla prezenta lumineaza o camera.

Sunt bunicii care isi doresc sa vorbesti limbi straine si iti platesc ore de meditatii iar tu, copil fiind, esti bucuros doar pentru ciocolata care insoteste cafeaua profesoarei la fiecare sedinta. Iti leaga codite in fiecare dimineata si daca nu-s perfecte o iau de la capat cu o rabdare aproape nefireasca. Sunt aceia pe care ii suni de cateva ori pe saptamana iar ei se lumineaza la fata de fiecare data si nu se plictisesc sa te asculte. Aprind lumanari cat esti pe drum si asteapta sa ii suni si sa le spui ca ai ajuns cu bine, oricat de tarziu ar insemna asta. Nu obosesc niciodata.

Ei te invata ca viata e facuta din timp si alegeri. Ca nu e usor sa lasi in urma locurile natale si sa traiesti departe de ai tai dar ca orice s-ar intampla, atata timp cat inima ti-e deschisa, ranile se transforma in cicatrici si tu devii invingator. Ei iti povestesc de familie si legaturi pe care distantele nu le intrerup, de valori si principii pe care le preiei si le dai mai departe pentru ca ele fac oamenii mai buni.

Pentru bunicii de felul asta ramai nepot desi devii parinte la randul tau. Isi iubesc stranepotii la fel de mult si le povestesc toate nazbatiile de care tu ai uitat iar ei s-au amuzat in urma cu foarte multi ani. Iar pentru nepoti, ei devin mentori, confidenti si formeaza liante ce dureaza dincolo de timp. Astfel de bunici te fac un om mai bun. Iti dau bucatele din sufletul lor, si sadesc in tine seminte pe care le transmiti la randul tau generatiilor urmatoare.

Ne formam idei despre ei cat suntem copii dar de fapt ajungem sa ii cunoastem de abia cand noi insine devenim adulti. Cand auzi pe altii povestind ca era o femeie dichisita, eleganta, discreta si aparte, ca la ea totul era punct si virgula, iti dai seama ca idolul tau, persoana care ti-a fost ca o umbra protectoare toata viata, ramane la fel in amintirea tuturor.

Atunci esti trist si bucuros in acelasi timp. Devii recunoscator ca le apartii si ca iti apartin.

Iar cand eternitatea li se asterne pe chip tot ce iti ramane e un gol interior, inghetat si ca de plumb. Amestec de umbra si lumina, durerea ti se face refren. Iti vine in minte si iti plange ochii din cand in cand,mai des decat ai fi crezut, dar se sparge in cantece de leagan ce te alina in alta limba, amintiri dintr-o viata pe care nu o mai ai.

Si ai vrea sa mergi sa te exilezi in tristete o vreme, caci doar ea te mai primeste acum.

4 thoughts on “Despre bunicii care raman cu tine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s