Vânt

20160827_104606 2
Munții Gutâi

Sunt zile în care vreau să mă plimb prin ploaie, să-i ascult ritmul și să-i văd culorile; sunt alte zile în care vreau să stau în zăpadă și mă fac una cu fulgii, plutind în tăcere sau troienind cărări. Și mai sunt acele zile în care mă opresc, bag mâinile în buzunare și las vântul să îmi ia cuvintele pentru a-mi aduce la schimb simțuri. Zilele acelea sunt cele în care nu mi-e dor de liniște. Atunci nu vreau să raționez ci vreau să simt, așa că las vântul să-mi ciufulească părul, să îmi amestece pașii și în același timp să-mi ordoneze gândurile.

Temut de frunze și venerat de copaci, curgerea de aer poartă voci și parfumuri. Mă animă la fel cum face cu padurea. Copacii fac plecăciuni când vântul trece printre ei. Uneori le atinge ramurile de sus, așa șoptindu-le în treacăt, iar alteori le face trunchiurile să trosnească. Atunci pădurea îi cântă în tonuri de esențe diferite ca pentru a-l potoli. Iarba se abandonează și se face ocean cu valuri care se mișca la unison în ritmuri de dans. Deasupra cerul se pictează cu nori pufoși de toate formele care aleargă odată cu el.

Dar vântul e mereu liber. Haotic sau predictibil, însoțitorul meu cu piele albastră, e plin de atâtea posibile direcții încât nu zăbovește pentru nimeni.

De aceea tot ce pot face e să îmi las mâinile în buzunare și să inspir adânc. Și odată cu el, să inspir toată bucuria de a simți.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s