Pilot automat

Auto-Pilot@2x-1024x738

In ultima vreme mi se pare ca imi traiesc viata ca un pasager intr-o masina care se misca pe repede inainte. Una frumoasa, mare si incapatoare. Intoarce priviri destul de des. Are o multime de viteze iar eu fac ce fac si ma trezesc mereu in cele superioare. Masina mea musca cu viteza din asfalt, mereu grabita sa ajunga undeva. As putea sa ma relaxez, pentru ca ea oricum se conduce singura.

-Incotro?

-Nu stiu. Inainte!

Nici nu incerc sa apas pedalele pentru ca stiu ca nu are niciun rost. Gonesc in continuare cu masina asta catre o destinatie necunoscuta. Trag de volan din cand in cand, mai schimb directia dar nu incetinesc. Alerg in permanenta catre mai incolo. Nu o pot controla asa ca ma las in voia ei. Eu insumi sunt pe pilot automat. Intreaga mea viata merge din inertie.

Fac alegeri inconstient, din reflex, programat asemeni masinii. Uneori nu-mi amintesc ce am vazut, ce am mancat sau ce am purtat. Sunt ca un robot cu programe pre-setate pe care le execut cu constiinciozitate dar nu constient. Ma las furat de imaginatie in loc sa ma indrept cu intentie catre locuri in care ma pot descoperi. Traiesc conform si rutinat, mereu in viteza a 5-a.  Sunt foarte performant asa. Ma simt ca intr-un joc ale carui reguli le cunosc si unde fac totul din automatisme. Desi sunt intuitiv, fac alegeri automate si distorsionate. Nu trebuie sa iau niciuna din cele 35,000 de decizii pe care le ia un adult zilnic. Sunt repetitiv si asta e comod.

Ma uit pe fereastra din viata mea, catre toata viata din jur si vad cum toate trec repede pe langa mine: anotimpuri se schimba, ani se succed, copii cresc, oameni pleaca, oameni vin, iar eu sunt parca un somnambul prizonier la granita dintre vis si realitate. Pilotul automat are nevoie de mine pentru a exista dar eu nu am nevoie de el. Dimpotriva, am nevoie sa aud motorul torcand atunci cand apas pedala! Vreau sa simt vibratia masinii cand schimb vitezele. Vreau controlul masinii inapoi!!

“Alege ceva pentru care merita sa mori, si traieste pentru asta!”

Unde vrei sa ajungi? Scurtaturile sunt interzise! Opreste-te, inspira, experimenteaza si bucura-te. Nu uita sa traiesti ametit fiind de viteza. Pilotul automat iti fura momentul. Schimba viteza si preia controlul, Nu fii doar un pasager in viata ta! Da-ti voie sa te opresti. Fa-o!

Incetineste! Respira si fii prezent! Ia-ti o pauza si elibereaza-te!

Nu e nevoie sa urci Everestul sau sa sari cu parasuta ca sa simti ca traiesti. O poti face din lucrurile mici, alea de iti umplu sufletul de incantare- un fluture ce te insoteste jucaus pe drum, un prieten care te suna si are nevoie sa il asculti, frunzele care fosnesc sub talpi toamna. Cum sa le vezi pe toate astea in viteza?

Tu cand ai sa incetinesti?

 

 

 

 

Advertisements

One comment

  1. Asta spun si eu de foaaarte multa vreme: viata e formata din particule minuscule de bucurii! Trebuie doar sa le vezi! Eu daca le vad!?? Uneori da, alteori sunt prea grabita spre nicaieri si spre niciunde…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s