Intr-o zi

Intr-o zi o sa urc muntele acela. Intr-o zi voi vizita Parisul. Intr-o zi o sa-mi deschid afacerea. Intr-o zi o sa fac…Intr-o zi…

Am stat o vreme pe un tarm din care mereu au plecat barci non stop. Pe fiecare scria “Acum“, “Astazi“, “Aici“. Unele aratau mai putin atragatoare, mai sterse de griji si mai intunecate, dar toate pluteau. Unele stateau in umbra cu un aer neprimitor si rece dar as fi avut loc. Doar mintea mea era plina de motive si scuze. Era loc si pe astazi si pe acum. Alegeam sa le ignor insa, pentru ca undeva in larg, acolo unde cerul se face una cu marea si totul pare nemiscat, era una numita “Intr-o zi“. Acolo imi pusesem planurile, visurile si toate sperantele.Era stralucitoare, mare cat toate zilele si ma cucerise. Era scopul vietii mele.

Nu doar ca nu am ajuns-o, dar nici nu am vazut-o prea bine de pe tarm. Parea a fi usoara si vesela, statea in plin soare pe o mare care doar o legana. “Astazi” pornea necontenit catre orizonturi dar eu preferam sa stau asteptand. Am facut carari pe mal si am stat cu privirea atintita spre zari. Am carat dupa mine toate vorbele nerostite, imbratisarile nedaruite, dansurile nedansate si bucuriile netraite. Le-am avut dintotdeauna dar le-am salvat cuminte pentru intr-o zi. Barca aceea nu a venit la mal niciodata insa. Nu mi-a dat niciun semn oricat de mult am asteptat-o eu. Iar intr-o zi am realizat “Out of the blue” ca nici nu aveam sa o vad mai indeaproape. Ea avea sa fie mereu in larg pentru ca acolo o tineam eu ancorata bine cu frici si pazita de toate momentele in care mi-a lipsit curajul. Eu aveam sa imbatranesc pe mal, prizonier al tarmului de aici si de acum, cu ochii atintiti departe la Fata Morgana. In jurul meu zambeau copii, cresteau flori iar oamenii traiau. Aici era un fluture ce isi deschidea aripile dimineata, nestiind in ce minunatie se transformase dupa o noapte de odihna. Astazi era un adult care descoperise toamna si se juca in frunze ca atunci cand era copil. Acum era la miezul noptii cu muzica data la maxim in bucatarie si dansul vesel pe muzica lui Queen (si un cantec cu nume predestinat – These are the days of our lives):

You can’t turn back the clock, you can’t turn back the tide
Ain’t that a shame?
Ooh, I’d like to go back one time on a roller coaster ride
When life was just a game
No use in sitting and thinkin’ on what you did
When you can lay back and enjoy it through your kids
Sometimes it seems like lately, I just don’t know
Better sit back and go, with the flow

Oamenii traiesc cu gandul la “intr-o zi” si isi fac scenarii pentru asta de parca ar fi o promisiune si o destinatie exotica la care viseaza toata viata. Ne traim astazi-urile si le transformam in ieri planificand in detalii totul in jurul zilei aceleia fara nicio garantie ca ea va veni.

Pentru tine cand e “intr-o zi”? Urca-te in barca!

Advertisement