Make a wish!

8085005169_5015f7db85_b

Inca o zi de nastere. O noua varsta adusa de un an ce parca a trecut prea repede. S-a dus si mi-a lasat inceputuri si sfarsituri, lectii si perspective.

Anul asta am aflat, am facut, am inteles o multime pe lucruri si am deja o lista cu dorinte la care sa lucrez.

In primul rand am aflat ca viata poate fi frumoasa daca nu te temi de ea. E un act de curaj sa traiesti asa cum iti doresti. Sa o faci mereu in prezent, caci timpul, desi nu poate fi oprit, poate incetini atat cat sa te bucuri de el. Atunci cand traiesti in prezent, timpul devine elastic si iti da voie sa faci tot ce iti propui. Pe lista pun sa imi dau timp sa traiesc. Cineva mi-a spus astazi ca pare ca intineresc; banuiesc ca de fapt nu se vede decat ca aleg sa traiesc.

Am aflat ca felul in care raspund stimulilor din viata mea, este felul in care dau nastere realitatii mele. Tot ceea ce gandesc, verbalizez si fac imi creeaza perspective, imi trezeste emotii care uneori iau decizii in locul meu. Gandurile mele nu-mi fac rau daca nu le dau voie. Am descoperit ca multe dintre ele nici macar nu sunt ale mele in totalitate. Cele pe care le formulez eu, pot fi schimbate, asa ca pun pe lista sa imi controlez atitudinea in fata provocarilor.

Am aflat ca unele drumuri te intorc, ca si pe munte, acolo de unde ai plecat. Dar exact ca pe poteci, intre start si finish se intampla ceva care te schimba si devii mai puternic, mai curajos, mai perseverent. Pun pe lista sa nu renunt chiar daca obosesc.

Am aflat ca daca imi iau trairile si le pun undeva pe un raft sus de tot ca sa le ascund privirii, ele nu dispar. Praful le acopera, dar nu le dizolva. Nu dispar doar pentru ca li se estompeaza culorile si conturul; unele raman la fel de sumbre si ascutite. Iar daca intre ele mai pun si frici, prezenta lor pe raft ma bantuie si mai mult decat absenta a ceea ce-mi doresc. In plus rationalul meu cedeaza in fata emotiilor. Atunci cand ma opun, in loc sa le reduc, le amplific. Asa ca pun pe lista sa le scot si sa le traiesc pe fiecare in parte. Daca le dau spatiu sa se desfasoare sunt sigura ca ma vor elibera.

Am aflat ca nu mi-am pierdut directia pentru ca nu am avut-o niciodata. Am pierdut doar confortul pe care iluzia directiei mi-o dadea. Sunt liber sa experimentez, sa explorez chiar si fara o destinatie precisa. Pun pe lista obiective si visuri dar fara sa ma blochez cu vreun scop maret si sa fiu prizonier.

Am aflat ca unii oameni te iubesc iar altii te vindeca. Desi nu-i pot tine de mana pe cei care nu contin iubire si bunavointa, pot sa-i las sa ma transforme in zeci de cioburi,pentru ca mai apoi sa ma reconstruiesc asemeni unui mozaic. Sunt pentru ei ceea ce au nevoie sau ceea ce nu inteleg, asa ca pun pe lista iertarea,cea pe care o caut la ei sa fie cea pe care mi-o datorez mie.

Am aflat ca opusul dragostei nu este ura ci nepasarea. Iubirile se termina atunci cand nu mai contezi, cand nu mai esti suficient de bun si te faci mic si invizibil. De aceea o sa pun pe lista sa nu las niciodata increderea in mine la indemana altcuiva.

Am aflat ca oamenii care ne parasesc nu pot fi uitati. Poti doar sa le simti lipsa , sa le duci dorul atat de mult pana amortesti si nu mai simti. Oamenii se schimba numai pentru ca vor ei si nicio iubire din lume nu face ca taisurile si colturile lor sa te raneasca mai putin atunci cand te apropii. „Te iubesc” se spune mai usor decat „Nu te mai vreau”. In plus, daca nu stii ce vrei, nimic nu te va multumi oricat de mult ai cauta si orice ai gasi. Asa ca nu-i voi intreba de ce vor sa plece ci am sa ma intreb pe mine de ce as vrea sa stau.

Am aflat ca prietenii sunt cei care ti se asaza in camarute ale sufletului si stau cuminti acolo oricat de multe ai pune peste ei. Sunt cei care au rabdare si te asteapta mereu acolo cu o imbratisare si o vorba de curaj. Iar atunci cand nu mai poti pune tristetea in cuvinte pentru a o elibera, ei vad dincolo de masca zambitoare si asteapta alaturi de tine in tacere, sa-ti treaca tristetea. Ei sunt cei care vor sa te vada colorat in roz pe dinauntru. Pe lista pun sa ii pastrez.

Am aflat ca tot ce le trebuie copiilor sunt exemple de urmat si un suport pe care sa-si construiasca aripile. Emotional, nu material. Imi propun sa-i ajut sa-si deschida aripile si sa invete sa zboare. Lumea e a lor.

Am aflat ca mama va fi mereu MAMA oricati ani ai implini iar recunostinta si multumirea pe care le simti, ea le stie chiar daca nu i le arati intotdeauna. Ea e acolo de fiecare data. Pe lista o sa pun sa invat de la ea sa iert iertandu-ma si sa iubesc iubindu-ma.

Am aflat ca sangele apa nu se face si ca dincolo de ce vedem exista legaturi care ne tin in permanenta conectati. Oamenii raman acolo unde ii lasi iar daca ai curajul sa te intorci, pe unii ii regasesti iar pe altii ii cunosti. Te reintregesti, te regasesti si intelegi. Tu faci un pas iar ei fac doi si va deschideti bratele. Imi propun sa nu-i mai pierd pe cei pe care i-am regasit si sa-i cunosc pe cei de care ma simt legata.

Make it happen!

7 thoughts on “Make a wish!

Leave a Reply to gandurideoclipa Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s