Snake-Game on

images
Tumblr.com

Mereu am crezut ca viata e ca un joc de strategie – stabilesti obiective si le urmaresti cu planuri bine puse la punct. Te organizezi in cele mai mici detalii si lasi in voia sortii cat mai putin. Succesul e prieten bun cu pregatirea iar daca vrei sa ocolesti esecul trebuie sa anticipezi riscurile. Jocul de strategie te invata rabdarea,perseverenta si gandirea in perspectiva. Sa fii mereu cu un pas in fata celuilalt si sa nu faci greseli pentru ca au consecinte. Anticipeaza urmarile faptelor tale si toate miscarile adversarului, daca poti. Nu degeaba e mereu comparata viata cu un joc de sah: daca fac asta unde ajung, celalalt ce va face? Stai sa fac un plan…

Pe mine insa, viata ca un joc de strategie m-a facut negativ si critic. Mi-a pus atentia mereu pe riscuri si pe ce s-ar putea intampla. Am stat mereu cu gandul la adversar si am uitat sa ma bucur de clipa, de joc si de toate miscarile reusitele, prezente. Stachetele s-au ridicat tot mai sus. Dai mult,ceri mult- de la tine, de la ceilalti, de la viata. Si toate astea cand de fapt ti-e frica sa iti oferi mai mult chiar tie. Esti de fapt propriul tau adversar intr-un joc cu un singur participant. Asa s-a dovedit ca strategia mea e inutila.

Acum lucrurile sunt foarte simple. Tot ce trebuie sa fac este sa urmaresc bucuria, aceea simpla de moment, aceea care alunga frica. In asta e de fapt esenta jocului. Singurul meu dusman am fost eu, nu riscul, si nici vreun adversar inchipuit. Mi-am facut strategii in functie de altii, in loc sa ma uit la mine. Jocul meu a fost dintotdeauna interior si de aceea nu a tinut si nu va tine niciodata de ceilalti. Regulile nu sunt toate fixe, iar adaptarea este esentiala. Nimic nu e doar alb si negru ca pe tabla de sah. Viata mea are si alte nuante.

Unii zic ca e ca la carti,joci ce ti se da si te pregatesti mereu pentru imprevizibil. Poti trage oricand o carte care sa strice tot sistemul si asa uneori destul de fragil. Daca ai carti bune de la inceput e mai usor, dar nu exista garantii. Pe de alta parte si cu un start prost poate sa iasa bine. Poti sa risti totul sau nimic, poti sa joci corect sau sa trisezi.Depinde doar de tine.

Cand un om cu bani intalneste pe unul cu experienta, fac schimb: cel cu experienta pleaca cu banii iar cel cu bani capata experienta.(anonim)

Eu cred ca viata mea e ca un joc,dar nu de strategie si nici de carti. Eu cred ca e ca jocul acela – singurul care era pe primul meu telefon, acela cu sarpele care umbla pe ecran si crestea. Cam asa si noi. Crestem cu fiecare punct inghitit, adunam experiente, oameni, bucurii si dureri. Eu am in mine bucuria impartasita cu prietenii, rasul copiilor, zambetele razlete ale necunoscutilor de pe strada, privelistea de deasupra norilor de pe vreun varf de munte, soarele si zapada. Le-am adunat pe toate si multe altele si le port cu mine… puncte colectate.

La inceputul jocului esti mic si cu timpul de partea ta. Spatiul in care te misti e imens, ai la dispozitie tot timpul din lume si insasi lumea e a ta.. Apoi cu fiecare miscare, incepi sa iei tot ce iti scoate viata in cale si cresti si lumea devine neincapatoare. Vrei mai mult si cu cat ai mai mult, trebuie sa cauti solutii si modalitati prin care sa te strecori intr-un spatiu tot mai neincapator. Lumea e aceeasi dar tu esti prea mare si nu mai ai loc. Trebuie sa reactionezi repede si fara prea multe planuri. Nu ai decat punctul urmator iar dorinta nu inceteaza niciodata. Mai mult, mai mult…

Nu ai cum sa castigi la jocul asta. Finalul e mereu acelasi. Ti se scurge timpul si mori, asa mare si viteaz. Tu esti principalul obstacol. Nu mai ai loc, nu mai ai timp. Cu toata experienta acumulata, cu toate bune si rele, nu poti controla nimic si nu poti opri cronometrul. Nimic din ce ai adunat in tine nu ramane. Punctele acumulate dispar odata cu tine.

Tot ce iti ramane este sa te bucuri de joc atat cat tine. Nu exista castigatori sau invinsi. Cu totii suntem aici din aceleasi motive, sa ne bucuram de viata, sa fim fericiti atat cat dureaza. Joc jocul asta in fiecare zi. Iau patratelul, decid directia si actionez. Timpul nu-mi permite sa calculez prea multe. Cu toate astea o iau mereu de la capat. Nu conteaza ca mereu se incheie la fel, important e sa fiu fericit in drum spre “game over”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s