O tura de noapte

night-1245875_1280Ma aflu la capatul de inceput al noptii, pe margine, acolo unde intunericul se asterne in valuri. Urc in tacere lasand in urma totul. Cu fiecare pas, povara de pe umeri se topeste iar eu devin mai usor. Umbrele dispar, culorile se amesteca, contururile se sterg. E liniste, e nemiscare iar eu apartin solitudinii.

Ma simt golit de timp si de dorinte.Ma pot odihni. In spatele intunericului fac loc linistii, imbratisez tristetea si ma las curatat de lacrimile neplanse. Noaptea imi da ceea ce caut. Nu imi distrage atentia iar asta imi ascute simturile. Ochii mei se intorc catre interior. Ma bazez pe auz si pe miros. Cel mai tare se aud creaturile mici. Aerul miroase altfel- e mai proaspat. Imi da energie si reusesc sa trec prapastia dintre realitate si asteptari, acolo unde intr-o mare de sarcasm si acid, locuieste dezamagirea. Pot sa iau decizii din nou-sa urc, sa castig chiar daca nu ajung primul. Castigatorii sunt cei care se bucura de drum. Asta ii face de neinvins.

Fac reverente in fata cararii si o rog sa ma tina acolo cat mai mult. Cand sunt in mijlocul padurii, devin parte din ea si spatiul acela interior din care ofer mereu altora, se umple. Nimic nu e material; totul e doar viata. Cuvintele celorlalti isi gasesc drumul catre mine. Monologul se transforma in dialog si umple spatii pe care nici nu stiam ca le contin.

Nemiscare, solitudine si liniste- de aici primesc timpul sa le fac pe toate. Undeva in mine exista o luminita care imi arata poteca chiar si in noaptea cea mai neagra. Nu e frontala. Eticheta spune ca trebuie sa o tii departe de ochii celorlalti asa ca ma bazez doar pe flacaruia din mine sa imi dezvaluie contururi. Doar atat cat trebuie ca sa tin pasul inainte. Ne miscam repede pe carare continuu, dar sub talpile noastre zapada si muntele stau pe loc. In spatele suprafetelor totul e cu incetinitorul. Trebuie sa incetinesc si eu ca sa pot primi timpul de a fi prezent, de a pasi in acelasi ritm cu universul si cu cei care cred ca au timpul de partea lor. Lumina lor imi va colora si mie ziua atunci cand sunt in intuneric pentru a putea trai cu inima plina de compasiune, cu ganduri curajoase si iubire neconditionata.

Tura de noapte pe munte – o bucurie imensa si o tristete adanca. Ambele in acelasi timp. O pierdere recuperata pe cararea dintre copaci. O aducere aminte ca sunt singur, ca uneori trebuie sa cad pentru a-mi aminti unde ma aflu si o confirmare ca daca imi pun fericirea in mana celuilalt, va fugi cu ea. Asa ca il las sa plece pentru a ma elibera.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s