“Ceilalti”

Keeping Score for the Team
Image by © Royalty-Free/Corbis

Oamenii umbla cu etichete la ei. Unii si le poarta pe ale lor cu grija, altii le impart in stanga si in dreapta cu foarte multa generozitate. Parerile lor devin o autoritate in fata careia ne supunem foarte des. Ne intimideaza, ne influenteaza si de multe ori iau hotarari in locul nostru.

“Ceilalti” – o entitate autonoma, cu gandire proprie si rationamente individuale aflate dincolo de controlul nostru. Ei sunt judecatorii, cei care te plac sau nu, care te aseaza undeva de unde s-ar putea sa nu poti urca sau cobori. Lupti, fie sa le schimbi , fie sa le mentii parerile. Asa le pui puterea in mana. Acorda mai multa importanta imaginii tale in ochii celorlalti, pune mai mult pret pe parerile lor si s-ar putea sa te trezesti nu doar mai putin placut ci si prizonier, obosit si epuizat.

Azi am incheiat un nou proiect. Dupa feeback-ul final si imbratisarile de rigoare, mi-a venit in cap inceputul cursului cu ei. Mi-am amintit cum exact la prima intalnire, aia care conteaza cel mai mult, eu mi-am uitat acasa suportul de curs. Aveam o prezentare foarte bine pusa la punct si pe care o foloseam cu succes de fiecare data: slide-uri, grafice, sunet si multa culoare. Totul in format electronic ca doar traim vremuri digitale… Si eu am lasat-o acasa! In fata unui grup nou, “ceilalti” in costume bine croite si inchise la culoare iar eu fara fisierul primei lectii. Pana sa vina cursantii in sala, mie mi se umplusera buzunarele de jena,teama si o doza buna de frustrare catre propria-mi persoana.Ei venisera ca intotdeauna cu asteptari si curiozitate iar de restul trebuia sa ma ocup eu, cea responsabila cu entuziasmul, planul si metoda. Pentru mine prima sesiune este una cu magie, in care folosesti tot felul de trucuri pentru a-i captiva si motiva iar eu mi-am lasat asistentul acasa. O greseala elementara pe care nu o mai facusem pana atunci. Perfect timing bineinteles: prima sedinta! Copacelul meu cu obiective statea cuminte in hardul de pe birou- acasa! Imi taiasem nu doar craca de sub picioare ci toata padurea. In tot calculatorul meu nu era nici macar o ramurica de care sa ma agat.

Imi amintesc ca nu m-am scuzat pentru ca nu aveam oricum nicio scuza. In schimb m-am autoironizat in primele 20 de secunde, cele care conteaza cel mai mult pentru o prima impresie. Macar sa creada ca am simtul umorului, mi-am zis. Ei insa mi-au zambit. “Aha! Sunteti oameni si voi!Am facut-o eu lata dar sigur ati gresit si voi macar o data asa elementar ca mine.” Dupa gandul asta mi s-au golit buzunarele de jena, panica s-a risipit si m-am apucat de treaba. Slide-urile mele sunt un fel de mijloc de transport catre o destinatie la care a trebuit sa ajungem de data aceea pe jos. Si au ajuns cu totii chiar daca am inceput diferit: ei vorbesc mai bine engleza iar eu ma tem mai putin de opinii, judecati si etichete.Intre timp non-formalul inlocuise cu succes politeturile si rigiditatea. Toata lumea era “om.””Ceilalti” au devenit doar publicul in fata carora ma prezint mereu. Nu pot stii niciodata ce gandesc si nu e ceva ce pot controla. Asta inseamna ca nu e treaba mea.

Bineinteles ca trebuia sa fiu placuta si acceptata, ca doar urma sa petrecem mai bine de un an impreuna, dar daca as fi pus teama de ridicol, eticheta si imaginea mea in ochii lor pe primul loc, nu m-as fi descurcat. Ingrijorarea mea s-ar fi vazut si odata cu bye bye incredere, s-ar fi dus si prezentarea mea.

Ce te face om pana la urma? Am o lista lunga in cap si acolo se afla si greseala. Accepta ca poti gresi. Accepta-ti imperfectiunile daca vrei sa le accepte si “ceilalti”.Imbratiseaza-ti minusurile si iubeste-te pe tine cel autentic, defect si imperfect asa cum esti. “Ceilalti” sunt la fel doar ca tu nu stii. Daca as fi gasit o scuza pentru absenta slide-urilor, ei ar fi cautat sa compare cum ar fi fost altfel. Neavandu-le au trebuit sa se descurce cu mine desenand pe flipchart si explicand fara muzici si imagini pe ecran. A fost o prima lectie foarte reusita si un curs la finalul caruia am primit cu totii felicitari. Despre prezentarea mea  “indispensabila” le-am vorbit de abia mai tarziu. Nu-si dadusera seama. I-am convins si fara ea pentru ca nu m-am temut de ce vor spune. Nu e niciodata despre ce cred ei,”ceilalti”, ci este mereu despre tine. Opiniile lor sunt acolo indiferent de ce faci tu. Ele vin din ceea ce ar face ei.Cum crezi ca poti controla asta?

Parerile oamenilor, perspectivele si standardele lor se afla in permanenta schimbare.E greu sa contruiesti imagini si apoi sa tii pasul cu ele. Tot ce poti face este sa folosesti la maxim ceea ce ai, sa oferi celorlalti o bucatica din tine, devenind astfel mereu ,mai bun. In plus, atunci cand daruiesti ai mai multe sanse sa te faci placut si acceptat.

Fericirea noastra personala depinde de multe ori si de calitatea relatiilor cu “ceilalti” dar nu-i vei multumi mereu pe toti, asa ca nu incerca. Vei uita de tine si efectul va fi unul opus. Tu trebuie sa te placi, nu “ceilalti”. Si apoi oamenii folosesc atat de des forme gramaticale la persoana intai-eu, mie,al meu, pentru mine, vreau, pot ,cred etc incat sigur nu-si bat capul prea mult cu tine. Acceptate, etichetele lor devin masca pentru tine, n-ai sa te mai recunosti iar carate mereu pentru a fi confirmate, parerile altora devin bagaj in care ai sa te impiedici.Nu datorezi “celorlalti” nimic. Urmeaza-ti propria cale si sigur vei gasi tovarasi de drum cu care sa te simti in largul tau. Fii liber.

Advertisements

One thought on ““Ceilalti”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s