Despre ochelari si perspective

GlassesMi-am facut niste ochelari noi, cu lentile colorate prin care lumea asta alb-negru capata nuante si se vede mai buna, luminoasa si plina de posibilitati. Cei vechi s-au spart acum cativa ani, “out of the blue” cum mi s-a spus atunci. Aveau o rama rigida, cu niste lentile groase si solide prin care mi se cerea mereu seriozitate si responsabilitate. Toate lucrurile mari si mici erau la locul lor, bine organizate si asezate in ani de rutina. Odata cu lentilele vechi s-a spart atunci si lumea mea in mii de cioburi; imposibil de pus la loc. Nimic nu mai era la fel, nimic nu mai conta. Deodata, devenisem expus si vulnerabil. Atunci am realizat cat sunt de fragil si in neputinta pe care o simteam, am vazut ca de fapt majoritatea lucrurilor nu doar ca nu erau, dar nici nu fusesera vreodata sub controlul meu. Controlul,ordinea si certitudinea erau doar o iluzie optica de la ochelarii vechi, un fel de pacaleala preluata si personalizata asa un pic. M-am trezit la voia sortii, orb si gol pe dinauntru.Tot ce stiam era in spate, trecut si deja trait. In fata doar intuneric, necunoscut si incertitudine. Nicio perspectiva. Langa mine singurele emotii constante erau frica si suferinta. M-au luat de mana si m-au facut sa merg inainte.Mi-au devenit motor, nu frana. Am schimbat felul in care m-am uitat la lume si lumea s-a schimbat.

Daca nu te opui si le faci parte din tine, frica si suferinta te lasa sa descoperi si curajul. Extreme intre care oscilezi permanent in cautare de raspunsuri si echilibru. Eu am fost curajos pentru ca in suferinta mea mi-a fost si frica.

Universurile se ridica si se naruie tot timpul. Nu cauta solutii pentru ca nu acolo stau raspunsurile. Invata sa accepti ca lumile noastre se vor construi si se vor prabusi iar si iar.Bucle pe care daca le parcurgi fara sa li te opui te fac mai puternic si mai drept.Acolo sta vindecarea si noua pereche de ochelari, cu lentile diferite, in care lumea nu mai e atat de sumbra, serioasa si ocupata si unde emotiile nu mai sunt inchise si tinute departe de ochii lumii. Ai voie sa plangi atunci cand esti trist si sa razi atunci cand esti fericit. Vine si te impinge de la spate ca sa nu ramai mult timp acolo. E supravietuire, e motivatie, e ceea ce te face sa cresti in suferinta. E o alta perspectiva- privire, sansa si posibilitate intr-un singur cuvant.

Bucuria urmeaza disperarii.Intotdeauna. Esti pus la pamant in cea mai adanca si neagra gaura;simti cum te tot scufunzi dar daca dai drumul la tot ceea ce te tine acolo incepi sa salti si te ridici la suprafata nou, curat, lipsit de asteptari si liber. Libertatea sta in alegeri, se spune, in felul in care iti infrunti fricile si-ti depasesti limitele zi de zi. Eu imi port ochelarii cei noi la granita dintre doua necunoscute de care nu ma mai tem- bucuria si tristetea. Le iau in serios si nu le minimalizez. Daca nu imi traiesc tristetea la intensitate, risc sa nu simt nici bucuria. Nu vreau sa-mi micsorez emotiile, vreau sa simt ca traiesc. Atunci cand sufar cresc, devin puternic pentru ca e singura optiune pe care o am.

Ochelarii cei noi nu ma lasa sa traiesc in viitor. Imi tin privirea atintita spre acum. Imi plac. Viitorul e o iluzie, nu e aici, nu e acum si nici nu va fi. Nu-l pot trai si nu-l pot experimenta. E abstract, nu poate fi atins, auzit sau gustat.Daca nu poate fi simtit de ce sa fie asteptat sau temut?E doar o nascocire a mintii mele pe baza de amintiri si experiente din trecut- cu ochelarii cei vechi.

Am invatat ca tot ce am este alegere si intentie. Oamenii se reinventeaza mereu si se ridica atunci cand cad, fara sa se agate de ceea ce stiu sau fac.Isi iau viata in maini si merg inainte zi dupa zi. Toti avem ochelari diferiti prin care lumea e altfel. Uneori unii nu sunt de acord cu mine sau imi spun ca nu ma inteleg. E perspectiva lor si daca reusesc sa o accept stiu ca acolo e si cheia linistii mele, fara speranta si fara asteptare- partea mea luminoasa care sa intalneasca umbra. Vreau sa invat acceptarea pentru ca bucuria sa-mi intalneasca tristetea, generozitatea – egoismul, cumpatarea-lacomia, pacea-nelinistea, frica-curajul si tot asa.Asa as fi intreg, asa as fi eu, asa as fi liber.

 

 

 

 

 

Advertisements

3 thoughts on “Despre ochelari si perspective

  1. Ne balansăm între percepție și realitate, cu sau fără ochelari, fie ei cei noi sau cei de odinioară, care s-au spart. Fără ochelari, viitorul nu este nici negru, nici opac, ci doar așa cum îl construim noi înșine, în trăirea de azi și acum. Acceptându-ne astăzi, ne construim un viitor liniștit și frumos.

    Liked by 1 person

    1. Ma balansez asa cum imi dicteaza simturile.Intotdeauna in prezent, pentru ca viitorul e doar o nascocire a mintii mele pe baza trairilor deja trecute. Accept ca sa fiu liber. Iar frumosul e o chestiune de perceptie…aceeasi care imi dicteaza si balansul 🙂

      Like

      1. Îmi place cum ai închis cercul, înglobând simțirea/realitatea și percepția, prin intermediul balansului! 🙂
        Eu am omis libertatea, considerând că ea ar trebui să fie parte integrantă a ființei noastre. Dar cred că ai dreptate, libertatea trebuie introdusă în ecuație, pentru a determina acceptarea, nu totdeauna prezentă, dar necesară.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s