Olimp – legendele toamnei

Pana acum cativa ani, toamna nu era pe lista preferintelor mele cand venea vorba de anotimpuri.Dimpotriva,o displaceam doar la gandul hainelor groase sau al umbrelelor. Acum insa, desi ma consider in continuare un copil al verii, al soarelui si al caldurii , anotimpul asta mi s-a furisat in suflet si s-a adapostit intr-o camaruta a inimii, pus acolo de fii-mea intr-o zi de octombrie, intr-o padure de pe langa oras. Dupa o plimbare de cateva ore, un discurs motivational plin de argumente de la fata locului si nu numai, dupa o mustrare ca focusul meu era pe destinatia finala si nu pe calatorie, pe prezent si experienta, dupa o ajustare a perspectivei de la efemer si neant catre viu si plin de simtire, am plecat acasa cu alti ochi, cu alte asteptari si noi preferinte. De atunci copacii mei dragi nu mai mor singuri si goi cu crengile ca niste oase lungi implorand catre cer ci se imbraca elegant in haine viu colorate si se duc la culcare abia dupa ce te bucura. Ploaia nu mai aduce nori si apasare ,tristete si melancolie ci dansuri cadentate in ritmul picaturilor prin toate baltile de afara, plus o putere de concentrare pe care cerul acoperit o permite, nu vara jucausa.Vantul aspru din nord nu mai aduce frig si amorteala ci coloreaza obrajii si invioreaza trupul. Frunzele nu mai putrezesc in poteca ci se aduna sa cante fosnind sub pasii mei, vestind tuturor ca iarna e pe drum. Eu n-am stiut sa vad asta. Cum as fi putut, cand eram atat de ocupata sa ma plang de ger si zapada care oricum erau inca departe de fiecare data. Un copil de 12 ani a stiut sa-mi arate in toamna a doua primavara a lui Camus. Toate toamnele ce au urmat i le datorez ei.

2017-10-16 19.13.11    2017-10-16 19.16.34

De la dealurile de langa Piatra Neamt in care padurile par decoruri uriase unde pictori nevazuti isi arunca acuarelele si pana la muntele Olimp e cale lunga, peste 1000 de km. Dar merita. Lumea merge in Grecia vara, pentru mare, soare, plaja si concediu. Noi am ales toamna, muntele si un weekend prelungit. Am pastrat soarele de pe lista celorlalti. Luna octombrie e cu incordari de muschi pentru mine. De cativa ani incoace imi aduce mereu o noua provocare, o noua incercare.. Nu mai cred in coincidente dar intuitia imi spune ca va fi bine. Pornim in zi de vineri,13- cea care mie imi aduce noroc.

2017-10-14 16.18.40

Toate povestile bune incep cu “a fost odata …” Legendele Olimpului au fost odata povestile nemuritoare ale copilariei mele. Cei 12 zei erau zmeii mei iar eroii, fie zei pe jumatate sau muritori,erau zanele. Mai tarziu,tinuturile pe care le stiam doar in carti s-au dovedit a fi reale. Povestile ,zeii si eroii s-au amestecat si au devenit mitologie antica. Casa zeilor din Olimp, cu palatele lor de marmura si aur, Iliada lui Homer, toate au capatat contur- porti de aur ale unei cetati ceresti, turnuri semete care strajuiesc locuri interzise muritorilor au capatat viata si stralucire in lumina galbena a unei zile de toamna din mijlocul lui octombrie. Padurea e o mare de culoare. Imi aduce aminte de picturile lui Afremov si  toamnele lui. Aceleasi culori vii, aceeasi nemiscare si mutenie. Daca nu era fii-mea sa-mi arate toamna, probabil ca in Grecia as fi vazut doar munte, piatra si varf. Ce pierdere ar fi fost.

2017-10-16 19.16.34  2017-10-15 21.12.43

Drumul pana sus a meritat fiecare pas. Cararea e in trepte. Tot muntele asta e in trepte. O scara catre Olimp. In mintea mea e “Stairway to Heaven” si o durere de cap surda ca si versul celor de la Led Zeppelin “your head is humming and it won’t go“. Urc printre copaci urmand poteca serpuita. Balustrada care o strajuie e ca o bariera de care sa nu treci. Zeii s-au indurat si te-au lasat sa vii aici dar nu ai voie sa te abati. Esti un muritor privilegiat dar regulile sunt reguli.

Muntele asta e ca sufletul oamenilor: cald, colorat si simplu. La baza e verde -viu, ghidus si respira. Aici pe pamant, in lumea oamenilor,  viata e efemera dar intensa daca o traiesti din plin. Aici locuiesc muzele, patroanele artelor si fiicele lui Zeus. Ele s-or fi jucat cu pensulele in padure de au pictat ciripitul pasarelelor pe frunzele copacilor. Unii m-au intrebat daca Zeus era acasa atunci cand am urcat pe Olimp.Eu cred ca sigur era pe undeva pentru ca prea era sarbatoare in fiecare copac, prea era muschi verde pe fiecare piatra si prea a fost vremea asa cum era odata in legenda- soare, fara ploaie sau vant. Iar norii aceia care invaluiau muntele in mister au fost dati la o parte ca o cortina pe o scena unde spectacolul trebuie vazut in intregime. Sus, acolo unde locuiesc nemuritorii, muntele e golas, stancos si pare instabil. Seamana cu zeii reci si capriciosi care se pot supara in orice clipa.

20171016_075808  20171016_122805

Noi am impartit calatoria in 2 zile. Am urcat de la Prionia cate aproape 1000m in fiecare zi. Ne-am tras sufletul si rucsacurile jos din spate la refugiul A- Spilios Agapitos.In afara de constructiile oamenilor, totul pare antic aici- copaci de 800 de ani, corali impietriti de vremuri si politeturi ce par demodate.

20171015_190237  20171016_071908

Dimineata soarele a rasarit de undeva dintr-o mare de foc al carei contur nu-l puteai zari dar din care se ridica semet varful piramidal al muntelui Athos. Toate culorile calde pe care le stiu erau acolo. Privelistea mi-a mai atenuat durerea de cap care nu vroia sa ramana in urma. Vorba cuiva- unii urca pe munte cu cate un prieten, eu urc cu o durere de cap. Dupa 16 ore in masina, vreo trei nopti dormite prost sau deloc si un urcus de cateva ceasuri cu rucsacul in spate nu pot sa nu-mi repet ca sunt un muritor in taramul zeilor iar muritorii au placeri dar au si dureri, cunosc bucurii dar si tristeti, si din cauza ca sunt vii, vor experiente si trairi.

20171016_080904Urcam in nuante de galben iar peisajul se schimba. Dupa o gura de liniste si apa pe o banca din piatra imi aduc aminte de ce merg pe munte- ca sa ma bucur de drum. Inaltimile nu ma impresioneaza ca cifra si ca provocari. Merg pentru muschiul curajului si pentru priveliste. Bancuta e asezata cu fata catre vale, cautand din privire Athos-ul. Suntem intre doua extreme-munte si mare- acolo unde oamenii se regasesc mereu. Olimpul porneste de la nivelul marii si asta il face deosebit in randul altor munti. E legendar, adapost al zeilor, datator de ambrozie si nectar iar varful cel mai inalt se numeste, cum altfel decat- Myticas- 2918 m de legende si mituri.

Sports Camera(Foto Gabi)

Marisa, catelusa de la refugiu ne insoteste vioaie si pare neobosita. Pe o stanca o caprita vegheaza fara a se misca.Poteca ne duce mai aproape,apoi ne indeparteaza si ea tot nu se clinteste. O fi o statuie? Or fi ochii zeilor ce ne asteapta mai sus?Apar si alte caprite care se iau la joaca cu Marisa cea plina de energie. Nu stiu cine castiga “prinsa” lor pentru ca durerea mea de cap nu cedeaza decat daca numar pana la 50, pana la 100, o pauza si apoi iar 50-100. Nu vreau sa urc pe Olimp cu atentia la migrena! Pleaca si vino in alta zi cand imi permit sa stau in intuneric si liniste. Acum vreau soarele asta cu raze aurii, vreau aerul de la inaltime si fiorul aventurii. Mai trec unii si altii pe langa mine si apoi incep iar sa numar. Ajungem langa Scala. Urmatoarea statie, Mytikas.

20171016_092916 Dupa o culme apare in toate maretia lui. Imi dau seama ca-l vazusem de jos dar, in ignoranta mea n-am putut sa-l identific. Acum sunt sigura:acela este varful. De aici urmeaza portiunea dificila.Scrambling-ul, cum il numesc unii, 4×4 cum ii spun eu. Capul plecat si mainile in priza.

20171016_100755    20171016_10162720171016_095348

“Ce ziceti?E nevoie de coarda?” aud. Ne punem casti dar renuntam la coarda. Promitem sa fim atenti.Imi pun inca o haina pe mine, strang betele de trekking si dau drumul la adrenalina. Realizez deodata ca nu am fricile la mine. Le-oi fi lasat in rucsacul mare la refugiu pentru ca n-au mai avut loc in capul meu de durerea care se instalase deja cand ne-am pornit.Noroc ca exista remedii pentru durerile de cap iar pana sa ajung eu in portiunea dificila de munte eram senina ca si cerul de deasupra. O fi adrenalina?O fi instinctul de supravietuire? O fi pur si simplu bucuria de a vedea marea , cerul si pamantul de mai sus?

20171016_094625_001Am lasat bagajele pe marginea unui perete care iti taia rasuflarea si ne-am pornit catre varf.Ici colo cate o piatra mai fugea de sub picioarele noastre dar nu s-a oprit niciuna pe vreo casca. Au fost si ele mute. La un moment dat am gasit si sufa- una mica si subtire. In lipsa fricii si sufa s-a micsorat. Am trecut de ea cu acelasi respect pe care il am si pentru suratele ei mai mari, apoi am inhalat haul dintre doi pereti verticali, am mai mangaiat vreo doua stanci si am urcat pe varf. 2918 metri  si o carticica in care sa lasi o bucatica din tine pentru zeii ingaduitori. “Let’s live together in peace forever”- om si zeu, lupta si pace,lumina si intuneric.

20171016_103932  20171016_111129

Am coborat lasand in urma o casca ce a parut ca tasneste dintr-un rucsac. O plata infima pentru ceea ce am reusit sa vedem. Cu toate astea ne-a reamintit ca muntele asta nu a fost urcat pana in 1913 din motive intemeiate si ca desi noua nu ni s-a parut foarte greu, cere atentie, respect si curaj.

20171016_102703   20171016_121129

Zeii au plecat de pe Olimp dar au lasat muritorilor cetatea si un anotimp care sa le bucure ochii daca stiu sa priveasca. Toamna asta de pe munte e ambrozia si nectarul cu care poti trece iarna daca stii sa lasi deschisa portita sufletului tau. Incarca-te cu lumina si primeste fiecare zi cu bucurie si recunostinta.

Σας ευχαριστώ Olimp.
Advertisements

2 thoughts on “Olimp – legendele toamnei

  1. „Muntele asta e ca sufletul oamenilor: cald, colorat si simplu.”…frumos spus. Ador muntele, mă simt liberă pe munte. Îmi place să privesc răsăritul, apusul, uiți de toate problemele…Mulțumesc pentru articol, frumos ai mai scris!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s