Retezatul Mic sa-l faci turcoaz pe harta

In iunie 2016 eram in Parang si ma uitam in zare catre Retezat. O pacla neagra si deasa venea catre noi amenintatoare. Acolo departe, deasupra muntelui,cerul era brazdat de fulgere si orizontul trimitea catre noi vantul ce parea ca va matura totul in cale. Asa respira muntele ala? Am citit o legenda cum ca ar fi fost casa pentru poporul titanului Prometeu,sau locul de origine al celor mai vechi oameni de pe pamant.Asta ar explica forta cu care urla catre noi. Poate sunt doar povesti si mituri vechi in care locuitorii au devenit mari si uriasi la gura sobei in noptile friguroase de iarna.Oricare ar fi legenda si istoria muntelui ala, un lucru e sigur:Retezatul e plin de mister. “Poate voi indrazni sa-l vad de aproape vreodata” imi spun. Dupa ce mai cresc un pic. Deocamdata ma refugiez in cabana, la adapost de furia naturii care pare ca se cearta cu cineva deasupra noastra. Sa fi ajuns uriasii din Retezat si aici?

Inceput de iunie 2017. De vreo cateva saptamani aud in jurul meu ca se pleaca in Retezat. E un weekend prelungit in care s-au adunat niste sarbatori, prilej de zile libere.Unii par incantati, altii dezamagiti ca ar fi “Retezatul mic”.Serios? Pe undeva in imensitatea aia care se vedea in departare din Parang e si un munte “mic”? Ma informez si aflu ca are varfuri ce depasesc 2000 de metri, e o aroganta sa-l numesti mic. Dar depinde de perspectiva,bineinteles.

Eu una vreau sa iau lucrurile pe rand ,asa ca nu ma deranjeaza prea mult ca urc pe cel mic intai. Se pare ca nici pe ceilalti din moment ce ne-am adunat vreo 4 masini. Drumul Piatra Neamt- Uricani nu mi s-a parut prea lung.Poate din cauza ca am reusit sa-l facem grupati. O idee care s-a dovedit a fi fost excelenta judecand dupa clatitele lui Doru, la primul popas. Multumim. Foarte bune. “Se anunta o tura foarte frumoasa”, imi zic.

Tabara e langa Cheile Butii undeva intre dealuri,chiar la drum. Verdeata! Si ce munti in jur! Cam inalte crestele alea in departare. Intrarea in traseu se face prin padurea asta cu panta abrupta din fata? Va fi greu.Asta cauti, nu?

Trebuie sa mergi departe, uneori chiar mult prea departe ca sa vezi cat de departe poti merge. Cand prin folia cortului nu razbat decat cantece de greieri si pasari, ritmuri de ploaie si vant sau soapte de padure , atunci stiu ca urmeaza sa imi pun mintea pe silentios si sa devin usor si liber. Atunci las totul si pot face orice.

Asta cu lasatul ne-am planificat-o cu totii. Sa lasam grijile acasa. Unii au lasat si altele: frontale, mancare si chiar bocancii.I-au retezat de pe lista. Mersul la munte ”survival mode”. Bagajul asta in minus sa fie o grija in plus oare? N-a fost. Siguranta grupului ne-a ajutat sa ne descurcam si chiar sa ne amuzam pe tema asta. Repeta dupa mine: Inainte te asteapta lucruri mult mai bune decat cele pe care le-ai lasat in urma.

1

In prima zi ne-am pornit cu mic cu mare catre Plesa-Piule. Vreo 9 ore ni se spune. Nu-i bai. Avem energie iar traseul e minunat. Niste chei frumoase pe Valea Scorota imi spun ca Retezatul asta mic o sa-mi faca inima mare. Promitator. Ne miscam destul de repede. S-a terminat padurea de foioase. A inceput cea de brad deja. Stana Scorota e la o margine de padure intr-un peisaj superb. In zare se vad creste, in vale alte varfuri. Si totul e atat de verde.Muntele asta e coltos dar poarta haine. Nu i se vad oasele pe sub muschii verzi. E imbracat bine cu copaci. Poarta si iarba.Multa padure. Imi place. Pare mai prietenos. Norocosi ciobanii de la stana. Foarte norocosi ,mai ales ca agatata de geam am vazut o baterie solara. Cu siguranta au de toate. Eu as alege doar soarele, fara acumulator, dar stiu ca as face asta doar pentru ca stau la oras si iau toate de-a gata. Fac doua poze, admir niste caluti pe dupa un gard si imi umplu bidonul cu apa. Pornim din nou.

Iata prima provocare! Un drum care duce doar in sus si e din ce in ce mai colturos. Grohotis, zapada si jnepeni. Printre copii, avem cu noi 2 adolescenti care zburda in fata mea pe panta asta. Cu siguranta tineretea lor vine cu baterii in plus si aripi pe bocanci. Daca-i ajung o sa le aflu secretul . Pana una alta ei sunt mult in fata iar eu ma bat cu panta. Mintea mi-e nemiscata ;doar picioarele lucreaza.Ma relaxez si imbratisez abruptul. E aici pentru muschiul acela nou descoperit, al curajului.Trebuie antrenat. Dealul asta vrea sa ma creasca nu sa ma descurajeze. Pe bune? Asta ai auzit-o impreuna cu aia despre cei care sunt pozitivi si vad oportunitati la fiecare pas, nu? Hai sa te vad! Unde locuieste perseverenta ta?

Ajung la Saua Scorota si-mi dau seama ca muntele asta nu e mic. E mare, incredibil de mare. Soarele se joaca cu umbre si nori pe deasupra lui.”Nice to meet you, Retezat”. Aud ca tocmai am salutat varfurile Custura( 2457m), Papusa(2508m) si Peleaga(2509m).Undeva in stanga mea e si Bucura (2433m). Nu stiu de unde i-o fi venind numele asta dar e o bucurie sa vezi muntele asta. Merita sa fie admirat de aproape si fara graba.

2

Ne impartim sandwichuri cu branza,prajituri de orez, prune uscate si ciocolata.Dupa asa o portie de energie cred ca imi vor creste si mie aripi la picioare.Ar fi bine o faci se anunta un alt urcus.

Banda asta galbena care marcheaza traseul de cresta si panta pe care mergem imi aduc aminte de Muntii Rodnei. Acolo am urcat in patru labe si o umbra. Intre timp am invatat sa merg drept iar umbra a devenit mai mica. Uneori ne zambim.

Vf. Piule are 2081m. Il punem intr-o poza cu noi si ne continuam drumul.Nu ne permitem sa stam prea mult pentru ca timpul trece repede cand te distrezi. Descoperim parfumuri noi. Floricele roz pitice dar puternice; ca muntele asta-mic dar mare. Unii zic ca miros a narcise, altora li se pare crin.Mie imi miroase a liliac.

3

Priveliste dupa priveliste strabatem creasta pana ajungem la o poienita din care incepem sa coboram. Ziceam mai devreme ca tura asta a inceput cu lasat de lucruri acasa. Unii s-au gandit sa lase cate ceva prin poiana. Daca stiam cum e coborarea prin padure , printre bolovanii ascunsi in poteca, cred ca ma intorceam sa caut bidonul lui Max, doar ca sa mai intarzii un pic.

4

Uite un Yak! Nu! E un copac blanos.Si-a pus smocurile alea pe el ca sa ne faca sa mai uitam de coborare. Il revad in multe poze la tovarasii de drum, chiar si din alte grupuri. I-a bucurat pe toti as zice.

Umbla o vorba  cum ca ”What goes up must come down”.Dupa ce ai urcat atata , e munca grea pentru genunchii unora sa coboare in 2 ore diferenta asta de nivel, vreao 1300m mai exact. Reusim sa ajungem la schit, punem doi magarusi intr-o poza cu unul dintre noi si pornim mai departe spre tabara. Deja ne-am rasfirat si nu mai avem rabdare.Ajungem tarziu, odata cu seara. Doar bateriile Sabinei rezista. Alearga incantata catre cort cu o energie pe care numai un copil de 9 ani poate sa o aiba. Azi a fost la inaltime! Ad literam si nu numai. Noi ,adultii ,suntem cam istoviti dar multumiti. A fost o zi plina, frumoasa si cu cer prietenos.

A doua zi ne-am trezit la fel de hotarati, poate putin obositi dupa tura de ieri dar la fel de incapatanti. Ce mai e pe harta,in afara de Retezatul ala mare care ii ispitea pe unii dinainte sa ajunga aici? Cativa dintre noi stiu exact ce vor sa faca. Ce bine de ei! Eu nu-s in tabara aceea. Eu sunt nehotarata. Indrazneala hraneste curajul iar ezitarea hraneste frica. Pana la urma si eu si ceilalti ne gasim raspunsurile in ezitarile celorlalti si alegem cuminte – Vf. Custura cu coborare prin Culmea Valea Marii. Retezatul mare poate sa astepte.

Suntem mai putini decat in ziua dinainte dar la fel de determinati. Plecarea plina de avant se mai domoleste dupa drumul forestier care mie nu-mi place. Singura alinare e paraul care curge de-a lungul lui.Nu ne plictisim totusi, mai vedem o naparca, o cascada-de ale muntelui. Dupa vreo 4 ore ajungem la Cascada Buta.(1580m) Ne tragem sufletul, ne umplem bidoanele si plecam zoriti de ceasul nemilos. Iar trece timpul altfel pe  munte si cele 12 ore de traseu vor zbura.

Ieri nu am vazut oi la stana. Azi am ajuns exact in mijlocul lor. Oile vin in marimi ,forme si culori diverse. Astea au niste dungi roz pe ele. Niste oi atat de deosebite nu pot fi lasate fara supraveghere, asa ca au cu ele cativa caini care ne fac sa strangem randurile si ….betele de hiking mai strans in maini. Ajungem in sfarsit in Saua Plaiul Mic unde incepe ploaia. E marunta, rece si deasa. Destul de insistenta. Ne baricadam sub pelerine si geci dar nu ne dam batuti. Suntem mai incapatanati ca ea. Se lasa si ceata.E atata umezeala ca si telefoanele cedeaza. Cred ca sunt mai inteligente ca noi. Unul se descarca rapid, celalalt isi ingheata ecranul. Ce sa cauti aici pe vremea asta? Ne uitam unii la altii, ne amuzam, ne imbratisam dar nu ne dam batuti. Cu atata hotarare se pare ca am imbunat si cerul. Inainte de varf, norii se rup si aflam de ce suntem aici. Ne gasim motivatia intr-un lac albastru care se vede in departare. De asta am venit aici chiar si pe ploaie. Si oricum, tot ne-ar ploua si daca nu ne-am bucura.

Mergem atat de imprastiati ca s-ar putea sa ratam varful. Ceata nu ne ajuta.Folosim tehnologia in speranta ca GPS-ul ne va localiza pe harta. Nu ratam varful! Custura! 2457m!  E frig, ploua, bate si vantul dar merita.Ceata dispare si zarim Taurile Custurii.Retezatul e muntele cu ochi albastri cica.Are peste 50 de lacuri glaciare. Astea marunte din fata noastra au ochii turcoaz.Stii cum e gheata turcoaz? Imagineaza-ti cerul dupa ploaie, soarele si un lac de munte cu maluri inghetate.Nu te poti hotara daca e verde sau albastru ceea ce vezi? Iti spun eu: e turcoaz.

5

Urmam creasta spre Vf. Marii care se joaca cu noi si se ascunde iar in ceata. Urcam, coboram, cautam marcajul galben. E cam sters si eu il confund cu lichenii de pe pietre. Ajungem pe Vf. Marii(2383m).Suntem cam dezorientati. Unii vor sa o ia in sens opus.Isi revin repede, insa. Dam vina pe altitudine, pe ciorba si ne schimbam atitudinea. Inainte! OK! Inainte dar pe unde? Trebuie sa coboram.Pe varf nu e ceata acum dar la 20 m mai jos nu se mai vede nimic.Incotro? Scoatem tehnologia care inca mai functioneaza si incepem coborarea. Tine stanga! Stati grupati!Piatra! Mai verifica o data telefonul.Piatra!

Nu-mi place grohotisul asta.E instabil si iti fuge de sub picioare.Imi striga:”Da-te jos de pe mine si treci pe poteca!”M-as duce, dar n-o gasesc.Mai vezi pe GPS! Tine stanga!

In fata Florin si Max. Sunt seriosi.Responsabili. Suntem pe maini bune. In spate Irina si Flori s-au intors la harta si busola.Da-l incolo de GPS. Sunt vesele.O fi de la oboseala sau sunt sigure pe echipament? Imi place abordarea lor. Eu raman undeva la mijloc intre toti tinand mereu stanga! Mergem spre sud-est incercand sa ne departam de pietrele astea care se uita urat la Doinita.  Rododendronul e frumos aici. Creste in taina acoperit de ceata. Imblanzeste piatra si ne mangaie privirea. Pentru mine e culoarea de care am nevoie acum. Muntele asta era verde ieri. Acum e alb-negru.

Coboram in continuare. Tacuti, ne folosim vocile doar pentru a nu ne rataci. Deodata apare stana veche, parasita.Ceata ramane pe culme.Am reusit. Un pic de nemarcat pe ceata, pe un munte in care nu am mai fost n-a facut rau nimanui.Si nu e ca si cum o fac pentru prima data .J Ajungem la drumul forestier si apoi o tinem tot asa catre Cheile Butii. Odata cu ceata se ridica si tacerea dintre noi.

Se fac cele 12 ore si cei 28 de km. Telefonul ma felicita. Zice ca mi-am depasit recordul personal. Habar n-are el! Ajungem in tabara pe intuneric. A fost bine si astazi.

Ziua 3 ne-a gasit si mai obositi. Suntem ca cei 10 negrii mititei. Din ce in ce mai putini cu chef de urcus. Azi vor sa mearga pe munte doar 3. Sunt unul dintre ei.Dupa atatea creste, varfuri, ploaie si ceata e de inteles. Ce sa fie? Cascade? Iorgovan? Le punem pe toate pe lista dar ne razgandim. Ne ia valul salvamontistilor si ne duce in Canion. Uneori e bine sa fii flexibil, sa lasi drumul sa te duca. A fost o zi plina: arcuri de stanca in cer, pestera cu gropi in care se pierd ursii si lumina, stalactite care canta si cascade care urla.

6

Cate zile iti trebuie ca sa vezi totul?Cata hotarare si ce aripi la bocanci ca sa te saturi de Retezat? Trebuie sa vii iar si iar, ca intr-un pelerinaj in care sa te incarci cu zari, cu creste si abrupturi, pana ti se fac si tie ochii turcoaz. Si tot nu te vei satura.

Muntele asta cere perseverenta si rabdare. Ofera la schimb pace, din aceea pe care o cauta drumetii.

Advertisements

One thought on “Retezatul Mic sa-l faci turcoaz pe harta

  1. Superb! Iti multumesc ca ne tii vii in memorie aventurile unor zile minunate. Chiar dacă nu ne-am sincronizat cu turele, mi-a facut plăcere să la mai “parcurg” inca o data cu tine. Poteci cu soare!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s