Singur

In seara asta sunt singur. Au plecat cu totii si m-au lasat cu mine insumi. Usile s-au inchis pe rand, zgomotele s-au stins iar in urma lor a venit linistea, timida dar neintrerupta. Creste si devine adanca. E neagra. Sau poate albastra? Imi place. Stau nemiscat si imi dau seama ca nu mi-e frica de singuratate. Are putere asupra mea doar daca ii rezist. Daca incerc sa o evit ma urmareste si ma bantuie. Se transforma si ma sufoca. Nu ma lasa sa fiu cu mine. Atunci cand fug imi leaga sperantele si imi ucide visurile. Nu-i scap niciodata. Singuratatea ia chipul pe care i-l dau eu. Poate fi o furtuna sau poate fi o briza usoara.

Eu iubesc singuratatea mea. E un orizont albastru pe o mare care ma leagana fara valuri. Am invatat sa-mi pun gandurile in baloane si sa le dau drumul. Le privesc pana dispar pe un drum ascendent, cu sens unic. Imi ramane o imensitate muta, linistita ,golita de cuvinte dar plina de posibilitati.Contine toate lucrurile marunte pe care as putea sa le fac singur. E plina de bucurii, tristeti, adevaruri si povesti pe care le contin. Aici locuiesc puterea si increderea mea. Momentul asta imi apartine. E pauza binemeritata de care nici macar nu stiam ca am nevoie. Uneori o gasesc pe munte, alteori in masina, dimineata devreme sau noaptea tarziu, singuratatea s-a adaptat sufletului meu si m-am indragostit de ea. E cuminte si tacuta. Nu pune intrebari si nu ofera raspunsuri. Cand sunt singur nu trebuie sa fac nimic. Grijile, fricile, zbaterile mele devin nesemnificative. In spatiul asta nu trebuie sa pun nimic. Sunt doar eu- linistit, simplu, liber.